INTERVIU 1
INTERVIU realizat de DAN COSTINAS
Zia®ul de la 5 "Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci." (I.L. Caragiale) Cautati in ziar... addEvent(window, 'load', loadLinkPrefs); 23Mar Elena Bissinger: ARTA DE A FI ARTIST Posted by: Dan in Arte la superlativ, Elele femeilelele, Interviu
Add Comment Doua expozitii recente (2010): “Dor de primavara”, “Reflectii de primavara”, cateva tablouri: “Simfonie de toamna”, “Dona toamnei”, “Boboc de toamna”, “Simfonia de iarna”, “Dona primaverii”, “De primavara iubita”, “Inima de primavara”, “In camasa de vara” si alte cateva sute de panze numai cu flori! Imi inspira o Craiasa a florilor ingemanata cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplara a libertatii de gandire si a usurintei de “versificare” a expresiei plastice: o artista care transpune franturi de viata in tuse de penel.
Carte de vizita:
100% ardeleanca. Nascuta intr-o friguroasa zi de 2 ianuarie, in cel mai mic municipiu din Romania, orasul regretatului actor Adrian Pintea. Dupa ce a absolvit liceul in targul natal, si-a continuat studiile (Scoala de arta si Facultatea de arte vizuale – sectia Pictura) in Oradea. A pictat aproape 1000 de tablouri, din care peste 800 se gasesc deja in colectii particulare din SUA, Canada si Europa. Cititi aici CV-ul impresionant al emeritei artiste. ( Clic pe imagine pentru a vedea tabloul la care tocmai lucra Elena in momentul realizarii fotografiei. )
Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre picturile, persoana si personalitatea talentatei artiste Elena Bissinger.
Interviu cu pânzele pe masă:
1. Monet si Renoir sau mai degraba Pollock si Kandinsky?
Elena Bissinger: Acestia mi-au placut dintotdeauna, dar nu ei sunt cei de la care am pornit. Renasterea (Botticelli si sfarsitul sec. al XV-lea), Clasicismul (Poussin si sec. al XVII-lea) si Realismul (Courbet in sec. al XIX-lea) sunt cele trei mari curente, “treptele” de pe care m-am lansat in cariera. Ori de cate ori am fost tentata sa pictez in stil impresionist, am considerat ca este mai bine sa aman momentul pentru mai tarziu, dupa ce voi fi aprofundat stilurile clasic si realist. Am inceput sa pictez inca din copilarie, in special peisaje, flori, animale… Mai tarziu, in facultate fiind, am descoperit un adevar fundamental: doar pornind de la clasic iti poti defini stilul. Pe cei doi exponenti majori ai expresionismului abstract i-am descoperit ceva mai tarziu si m-am lasat angrenata in stilul degajat, gestual si spontan. Deoarece consider ca inca mai am multe de invatat, astept sa ma surprind cautand in subconstient acel licăr unic, sursa unei creatii revolutionare, ceva ce nu a fost descoperit inca, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem indatorati certitudinii ca avem deja integrate: ideea, cuvantul, starea – si dobandim toate acestea numai prin cunoastere, simtire, stari sufletesti. Cum se intampla de fapt la toti pictorii, si lucrarile mele imi tradeaza diferitele perioade pe care le-am parcurs.
2. O expozitie de pictura este un monolog al artistului sau un dialog cu privitorii?
E.B.: Mai degraba un monolog, zic eu, dar si dialog. Despre aceasta din urma forma de “convorbire” as spune doar atat: ca pictor, vii in fata publicului cu creatiile tale, iar lucrarile trebuie sa “vorbeasca” despre tine mai mult decat rostesti tu in cuvinte. De obicei, impactul unei expozitii este unul pozitiv si realizeaza, intre privitor si artist, o punte, o legatura directa. De la un astfel de eveniment pleci, de regula, fericit si implinit, deoarece gandurile si impresiile pozitive te domina si iti dau incredere in fortele proprii, dar si imboldul de a crea mai departe. Cu speranta ca ai transmis privitorului exact mesajul dorit, cauti sa mentii un echilibru intre asteptarile potentialilor vizitatori (clienti) si propria placere de a picta.
3. Cui va adresati cu precadere: initiatilor sau celor nesofisticati?
E.B.: Pictez pentru ceea ce sunt si ma adresez celor ce vor, indiferent de statutul lor. Iubitorul de arta, indiferent cat este de initiat, are capacitatea de a recunoaste in creator pe acel personaj misionar al carui mesaj artistic l-a facut sa tresara, l-a facut sa-si indrepte privirea spre opera, spre acea lucrare. Si doreste, poate, sa o pastreze in amintirea lui.
4. Talentul se mosteneste?
E.B.: Se poate, oare, vorbi despre legile geneticii in acest caz? Posibil, dar cred ca mostenirea talentului este, mai degraba, un dar de la Dumnezeu. Am avut norocul de a ma naste langa un tata caruia nu-i era nici strain si nici indiferent simtul artistic. S-a ingrijit ca dragostea lui pentru frumos sa o lase mostenire aceleia care, credea el pe atunci, avea sa-i calce pe urme. Tata a fost zugrav de meserie, dar avea un deosebit simt al frumosului si al esteticului. Nu avea de unde sa stie ca, peste ani, din cele cinci fete pe care le-a adus pe lume doua aveau sa opteze pentru artele plastice. Spun asta deoarece mai am o sora care picteaza si pe care am descoperit-o eu mai tarziu, iar in completare, va spun ca si fiul meu cel mare – Antoniu – deseneaza foarte frumos. Fiecare din ei detine deja propriul palmares artistic.
5. Ce rol joaca puritatea culorii in ansamblul compozitional?
E.B.: Consider ca puritatea culorilor porneste dintr-un sufletul cald si dintr-o inocenta necompromisa. Astfel, intr-o compozitie, culorile au rolul de a transmite tot ceea ce artistul doreste pentru sine in primul rand: caldura, dragoste, simtaminte profunde si sensibilitate. Privitorul le receptioneaza prin intermediu picturii si beneficiaza de energia pozitiva transmisa de aceasta.
6. “Amprenta” Elenei Bissinger e mai mult tematica sau stilistica?
E.B.: Nu as putea spune ca numai eu pictez flori, dar pot sa afirm ca numai eu pictez florile asa. Aduna o suta de artisti intr-un loc si da-le aceeasi tema; fiecare o picteaza in stilul sau, pentru ca fiecare o percepe altfel. Imi place sa cred ca abordarea mea plastica este una deosebita, deoarece stilul de pictura in cutit nu este foarte comun si, oricum, nu in aceasta maniera.
7. Ati pictat vreodata icoane?
E.B.: Am pictat icoane, imi plac foarte mult, dar consider ca e un subiect mult prea sacru si, nu ma tem sa recunosc deschis, ma tem sa nu deviez de la canon. As lasa mai degraba calugarilor sau maicilor aceasta sarcina, deoarece sunt mai aproape de cele sfinte; ei si-au dedicat intreaga viata monahiei, de aceea consider ca sunt mai curati la suflet decat noi si mai indreptatiti sa picteze icoane. Chiar de curand am cumparat o icoana si i-am daruit-o sotului meu.
8. Cat traieste un tablou?
E.B.: Viata unui tablou depinde in primul rand de calitatea materialelor. Daca in trecut vopselele erau preparate in atelier de catre ucenicii marilor maestri si, in timp, aceste culori si-au aratat adevarata lor valoare, nu as putea spune despre materialele folosite in prezent ca ar dainui macar tot atat. As prefera sa cred ca evoluand, a crescut rata durabilitatii si prelungirii vietii unui tablou.
9. Ati avut trotineta? Ce doreati sa deveniti pe vremea aceea?
E.B.: Nu am avut niciodata trotineta si nici bicicleta, dar tot ce-mi puneam in gand, intr-o zi se implinea. Provin dintr-o familie modesta (ca sa nu spun de-a dreptul saraca) cu multe guri de hranit, nici nu aveam dorinte prea mari fiind constienta ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, stiam ca nu au de unde. Imi amintesc cu emotie ca intr-o seara, mica fiind, primisem de la parinti cu ocazia sarbatorii de 1 Mai, o pereche de pantofi rosii din lac, ceea ce pentru mine era tot ce imi doream la vremea respectiva. In acea noapte i-am visat, eram fericita, dar cum stiam ca visele se risipesc odata cu venirea zorilor, nu mica mi-a fost mirarea cand dimineata i-am gasit, cat se poate de reali, langa patul meu. Uitasem complet ca tocmai ii primisem in ajun si am ramas mult timp cu impresia ca uneori visele se implinesc. Mai tarziu au venit dorintele adevarate si pot spune ca sunt un om implinit deoarece mi-am indeplinit misiunea pe acest pamant: mi-am format o familie, am construit o casa, am sadit cel putin un pom si mi-am definit cariera de artist plastic, dupa ce 10 ani am lucrat ca muncitor intr-o fabrica de mobila.
10. Trandafir sau floarea soarelui?
E.B.: Inclin sa afirm ca este un ciclu de trandafiri si floarea sorelui. Nu vreau sa para ca am o obsesie a florii soarelui, asa cum se spunea despre Van Gogh de pilda. Din 2002 pana in 2004 am preferat stilul abstract si am cochetat cu tehnica drip painting ca si Pollock. Vezi MacrelArt.com; aici am postat lucrari din acea perioada si majoritatea au luat drumul catre SUA. Sunt peste 400 de lucrari in acest stil, care acum sunt in colectii private din SUA si EUROPA, iar alte aproximativ 400 de lucrari cu flori, majoritatea in colectii particulare din Romania.
11. Ce ati simtit cand s-a vandut primul dv. tablou?
E.B.: Nu a fost un tablou de sevalet, ci a fost o pictura pe perete. Tata ma lua cu el la lucru si pictam pe pereti tot felul de modele figurative. Am primit primii mei bani pentru restaurarea unei picturi pe perete. Am fost deosebit de incantata si mi-a intarit increderea in fortele proprii, fiind pe atunci eleva la gimnaziu.
12. Cum vedeti lumea Artelor Plastice romanesti in momentul de fata? (Evolutia dv. ar fi avut aceeasi traiectorie, sa presupunem, la Bucuresti?)
E.B.: Nu pot sa spun ca o vad catalogata intr-un anume curent. Tot ce se picteaza este ca un torent de informatii intr-un amestec de abstract si impresionism. Toti trecem prin perioade de cautare, regasire, renegare… Daca m-as fi nascut la Bucuresti, poate as fi ales sa ma exprim intr-o alta forma de arta. Mi-ar fi placut baletul, eram ca o trestie, aveam silueta ideala pentru un asemenea rol.
13. Numiti doua persoane care v-au orientat pasii inspre aceasta frumoasa cariera.
E.B.: In afara de tatal meu, l-as mentiona pe profesorul Anton NAGHIU, promotor si fost director al Universitatii Populare din Beius, cel care m-a ajutat sa fac prima expozitie personala in iulie 1997 la Videojobcenter, Primaria Beius. L-am cunoscut si pe marele artist al Beiusului, Niculiţă POP, dar atunci eram prea mica sa pot realiza adevarata dimensiune a evenimentului. Una peste alta, am fost pe maini bune si le multumesc cu aceasta ocazie tuturor ca au aparut in calea mea atunci cand era nevoie.
14. Va mai exista pictura la sfarsitul Mileniului al III-lea?
E.B.: Nu prea cred, sau poate va fi ceva de tip SF; la cat de mult este poluata atmosfera si planeta noastra, m-as mira sa mai existe viata pe Pamant. Dar sa ne lasam pentru o clipa amagiti de vise: poate vom avea tablouri care vorbesc si se misca la fel ca in Harry Potter, eventual un fel de tablouri, care sa-ti tina companie si sa-si schimbe infatisarea dupa starea ta de spirit, determinandu-te sa fii vesel cand esti trist… Poate se aduna toate artele: pictura, muzica, teatrul…intr-un singur corp, formand un intreg. “Ei, daca as stii eu!”, vorba unui vechi prieten de familie.
15. Asa cum se obisnuieste in interviurile din Zia®ul de la 5, va las ultimul cuvant:
E.B.:Nu as fi incheiat inca, dar mi-e frica sa nu va plictisesc, mai bine ramane ca picturile mele sa va spuna mai multe decat am facut-o eu. Multumesc pe aceasta cale d-lui Dan Costinas si ziarului pe care il reprezinta, pentru sansa de a va vorbi prin intermediul acestui interviu. Dorindu-va toate cele bune, astept sa ne revedem intr-un context artistic viitor. Cu stima, Elena.
@@@@@
Va recomand sa vizitati cinci dintre cele mai elegante galerii virtuale in care gasiti peste trei sute de picturi semnate “Elena Bissinger”, unele inca disponibile, majoritatea realizate in ultimele cateva luni: Picturi.com @ Art-zone.ro @ artLine.ro @ Picturi-celebre.ro @ ArtWanted.com.
Lucrarile pot fi comandate si scriind direct artistei.
This entry was posted on Tuesday, March 23rd, 2010 at 12:00 am and is filed under Arte la superlativ, Elele femeilelele, Interviu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site. 83 comments so far Dan 1 Cum fac de obicei, am sa comentez tot eu primul:
- multumesc inca o data doamnei Elena Bissinger pentru bunavointa cu care a acceptat sa raspunda unui interviu mai putin conventional, dar si pentru rabdarea de care a dat dovada in aceste ultime zece zile;
- ma astept sa continuati seria de intrebari si sa “rotunjiti” imaginea abia creionata mai sus;
- interviul este astfel setat incat sa ramana pe prima pozitie pana duminica la ora 23.59; asa aveti timp suficient sa intrebati, sa comentati, sa reveniti ori sa va clarificati orice nelamurire;
- datorita programului incarcat al artistei, este posibil ca replicile domniei sale sa fie postate seara tarziu, dar este cert ca niciun comentariu, nicio intrebare, nu vor ramane fara raspuns;
- singurele mele interventii mai jos vor fi strict de ordin tehnic: intrucat ma astept la multe intrebari, am sa editez comentariile doamnei Bissinger astfel incat raspunsul sa apara imediat dupa intrebare, indiferent de ora sau ziua postarii.
Va multumesc anticipat pentru completarile aduse si va doresc inspiratie maxima!
Nu pot incheia fara sa va dedic, doamnelor si domnisoarelor care cititi si/sau comentati acest interviu, o superbete de poem, Valţul rozelor de Alexandru Macedonski, si o interpretare de exceptie: March 23rd, 2010 at 12:03 am Ana-Maria 2 Doamna Bissinger,
- ce parere aveti despre picturile lui Dali?
- aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?
March 23rd, 2010 at 12:15 am Elena Bissinger 3 @Ana-Maria:
- Dali este un geniu intr-ale picturii, chiar daca multi l-au considerat bolnav la cap. Viziunea sa conceptuala este suprarealista, stie sa creeze acea atmosfera de vis, de basm, “fotografii himerice pictate cu mana” cum spunea el. Te uiti la creatiile lui si explorezi cliseele, descoperi si vezi o lume plina de curiozitati. Ai putea sa-i imparti opera pe bucati si fiecare bucata ar avea povestea ei. A fost un fantezist, cu un obsesiv simt al detaliilor; Dali este considerat unul dintre cei mai mari pictori ai sec. XX;
- Nu le-as numi asa, deoarece inspiratia si creatia vin spontan si nu ai timp sa faci un scenariu inainte. Am pregatit in atelier tot ceea ce am nevoie pentru a intra in actiune si, indiferent daca as avea de facut treburi pe langa casa, de multe ori le aman pe acestea si-mi astern pe panza ideile, gandurile, simtamintele, lasandu-ma prada inspiratiei.
March 23rd, 2010 at 12:23 am Monica 4 Vi s-a intamplat sa va roage prietenii sau cunoscutii sa le realizati portretele?
March 23rd, 2010 at 12:36 am Elena Bissinger 5 @Monica:
Da, mi s-a intamplat, dar nu am realizat intr-atatea incat sa-mi defineasca un stil propriu de portretist; mai curand altii s-au regasit in portretele fictive facute de mine si le-au achizitionat.
March 23rd, 2010 at 12:41 am MGM 6 Stimată doamnă, cât de greu vă desprindeţi de tablourile dvs? Cred că fiecare artist are o strângere de inimă atunci când îşi vinde creaţia. Vă felicit pentru operele dvs şi mi-aş dori să expuneţi şi în Spania. Cu siguranţă ar fi un succes. Privindu-vă pânzele cu mestecenii urcând spre cer am simţit miros de poezie.
March 23rd, 2010 at 12:42 am Elena Bissinger 7 @MGM:
Multumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase! De multe ori, atunci cand ma despart de cate un tablou, am impresia ca l-am pierdut, dar ma gandesc ca pleaca intr-o casa unde va lumina si unde va aduce bucurie celor prezenti. Am primit confirmari de acest gen si bucuria a fost mai mare decat tristetea ca l-am instrainat. Cu siguranta as veni sa expun si in Spania daca s-ar gasi cineva care sa-mi fie “ghid” si daca as avea unde.
March 23rd, 2010 at 12:43 am Beatrice 8 “Arta scutură din suflet praful adunat în viaţa de toate zilele.” Pablo Picasso
Cum comentati aceste cuvinte?
March 23rd, 2010 at 12:57 am Elena Bissinger 9 @Beatrice:
Multi se ascund dupa deget, dar ii tradeaza faptele, fiecare isi lasa amprenta sufletului in ceea ce face, in ceea ce creaza, indiferent ca sunt pictori, actori, muzicieni samd, dar acestia au ceva de spus; cu sau fara voie, isi descarca surpusul de energie in aceste creatii artistice.
March 23rd, 2010 at 1:03 am Anna Maria 10 Doamna Bissinger, considerati ca in zilele noastre “painea” se poate procura numai prin intermediul artei? Sau este nevoie si de alt job, simultan?
March 23rd, 2010 at 4:30 am Elena Bissinger 11 @Anna Maria:
As putea sa-ti raspund doar din propria mea experienta: am lucrat zece ani intr-o fabrica de mobila din Beius, pana in 1992, desi in ultimul an chiar si acolo am avut o munca de creatie, am lucrat la sculptura si simultan pictam; imi era foarte greu sa ma abtin de la “chemarea” artistica izvorata din suflet. In acea perioada am daruit multe dintre lucrarile mele, dar primeam si comenzi. Acum m-am dedicat numai si numai picturii si pot spune ca desi ma instrainez cu greu de fiecare tablou, am satisfactii atat materiale cat si spirituale.
March 23rd, 2010 at 4:33 am Oana 12 E de ajuns talentul pentru a deveni un artist plastic sau este necesara pregatirea specializata in prealabil?
March 23rd, 2010 at 4:35 am Elena Bissinger 13 @Oana:
E de ajuns talentul, dar o pregatire te propulseaza printre artistii care sunt recunoscuti. Daca nu ai pregatire, ramai un artist uitat de timp, pe cand celorlalti li se deschid portile mai usor; daca ai, esti primit printre profesionisti si catalogat cu timpul ceea ce inradacineza si incununeaza numele tau si operele tale, facandu-le mai valoroase.
March 23rd, 2010 at 4:43 am Mica 14 Doamna Bissinger, cat din pictura pe care o “produceti” este o forma de exprimare si cat este un mijloc de existenta?
March 23rd, 2010 at 9:46 am Elena Bissinger 15 @Mica:
Creez pentru ca asa simt, atata timp cat nu mi se cere sa fac ceva asemanator, identic, fotografic; chiar si atunci creez lucrarea ca si cum ar fi o continuitate, un triptic sau ca si cum as reveni pentru ca mai am ceva de spus despre acel subiect, despre acea conceptie. Este exact ca un ciclu, repetabil, dar de fiecare data aftfel interpretat si aici depinde in mare masura de starea ta de spirit din ziua respectiva. Nici nu vreau ca lucrarile mele sa stea in atelier, in scurt timp mi s-ar aduna acolo cu sutele; cum as mai putea sa creez altele daca nu le-as vinde? Mai ales ca materialele necesare sunt tot mai scumpe. Si astfel, se compenseaza una cu cealalta.
March 23rd, 2010 at 9:53 am Mica 16 March 23rd, 2010 at 10:24 am Elena Bissinger 17 @Mica:
Multumesc mult pentru aceasta aducere aminte.
March 23rd, 2010 at 10:33 am ion untaru 18 Am admirat multe din tablourile Dvs m-am regăsit într-un fel în “Simfonie în roşu şi albastru” fără să pot explica de ce. Pictura nu fotografiază natura, mai degrabă radiografiază o stare de spirit, aptă să fie recepţionată şi de privitor. Aveţi copaci mai depărtaţi la rădăcină şi mai apropiaţi spre vârf, aveţi copaci cu tulpini care se subţiază spre vârf, deşi în realitate este invers, un şuvoi de apă care curge printre copaci într-o pădurice fără să aibă un vad al ei cum m-aş fi aşteptat. Nu vă cer să vă explicaţi tablourile, ele trebuie să vorbească singure. Dar să şi coopteze interesul spectatorului. Repetarea obsesivă şi aproape uniformă a unor elemente (florale de ex) nu oboseşte ochiul? Sigur aţi învăţat nişte artificii profesionale care uneori se văd, alteori mai puţin. Vreţi să ne dezvăluiţi câteva din acestea?
Vă doresc noi şi noi galerii, pline de succes.
March 23rd, 2010 at 11:58 am Elena Bissinger 19 @ion untaru:
Un multumesc! e putin spus, tot respectul pentru cei ce iubesc artele. Ceea ce astern eu pe panza este rodul spontan a ceea ce simt si atunci nu mai conteaza daca un peisaj a deviat sau nu de la stilul clasic. Tocmai pentru a surprinde acea clipa de traire pe care as vrea sa o pastrez vesnic, ma las antrenata de sentimente, iar rezultatul este cel pe care il vedeti.
Spectatorul incearca sa intercepteze mesajul artistic si, binenteles, fiecare il interpreteaza in felul sau. Consider ca “repetarea obsesiva” a unor elemente se datoreaza tocmai nesfarsitei stari de admiratie si setei de cunoastere, ceva de genul expresiei: “Nu ma mai satur de tine!”
Se pot invata unele “artificii profesionale” in urma catorva sute de exercitii; ar trebui sa postez o inregistrare cu modul de realizare a unei lucrari executate “in cutit”, poate atunci s-ar vedea ca totul e foarte simplu, dar asta ar fi un alt subiect care poate fi luat in considerare alta data.
March 23rd, 2010 at 1:13 pm Ioana 20 Ati spus in interviu ca pentru o perioada ati lucrat in alt domeniu. Ce moment v-a facut sa va intoarceti la pictura definitiv?
March 23rd, 2010 at 5:10 pm Elena Bissinger 21 @Ioana:
Dupa cum am spus, zece ani am lucrat intr-o fabrica de mobila, iar in ultimul an am lucrat in cadrul sectiei de sculptura. Acolo am avut posibilitatea sa-mi exercit talentul artistic. Dupa ce s-a desfiintat acea sectie si am fost transferata intr-alta care nu avea nimic de-a face cu arta, am simtit acut nevoia de a ma exprima prin lucrari artistice si am luat decizia de a parasi acea fabrica in anul 1992. Consider ca acesta a fost momentul determinant in alegerea carierei ulterioare. Desi pana la a ma dedica exclusiv picturii, am mai “bajbait” cativa ani incercand diverse locuri de munca, dar nu mi-am gasit linistea decat dupa ce am lasat toate astea in urma. Intre timp am terminat scoala de arte “Francisc Hubic”, apoi Facultatea de arte vizuale din Oradea.
March 23rd, 2010 at 5:13 pm Cristiana 22 Ce moment din cariera dumneavoastra v-a adus cea mai mare satisfactie?
March 23rd, 2010 at 5:49 pm Elena Bissinger 23 @Cristiana:
Cea mai mare satisfactie materiala a fost si una haiosa pe deasupra:
Prin anii 2002-2004 aveam un dealer (manager) care imi licita lucrarile pe eBay. In 2003, pe 1 aprilie, cineva rau intentionat a supralicitat in gluma (eram un grup de sapte artisti plastici in acea galerie) doar ca sa ne amageasca, astfel, s-a ajuns la valori fabuloase, de circa 4000$, iar noi nu vandusem pana atunci cu sume mai mari de 500$. Aceasta gluma proasta nu a avut alt rezultat decat acela ca ne-a crescut notorietatea si astfel, nu peste mult timp, au aparut adevaratii cumparatori care ne-au cumparat tablourile cu 800$ – 1200$.
Cea mai mare satisfactie sentimentala am avut-o in anul 2001, cand am reusit sa ies in evidenta cu mica mea trupa de artisti de care m-am ocupat timp de un an de zile si cu care am facut o expozitie la Cercul Militar Beius, cu ocazia Zilei copilului.
March 23rd, 2010 at 6:03 pm Eva Marinescu 24 Ati vorbit in interviu despre sora dv.
Ne puteti spune cum se numeste si unde putem vedea picturi de-ale domniei sale?
Va multumesc.
March 23rd, 2010 at 7:57 pm Elena Bissinger 25 @Eva Marinescu:
Numele ei este Mariana Oros (a treia nascuta, eu fiind cea mai mare) si are picturi pe aceleasi site-uri pe care le am si eu postate.
O sa vedeti un abstractionist liric, cu tuse curate.
March 23rd, 2010 at 8:03 pm Denisa Sandoiu 26 Doamnă Bissinger,
Ce se “naşte” mai întâi: pictura sau titlul?
March 23rd, 2010 at 8:40 pm Elena Bissinger 27 @Denisa Sandoiu:
Nu stiu cum se petrece la altii, dar la mine mai intai este pictura, iar acea pictura imi “spune” pe urma ce titlu sa-i dau, iar titlurile pe care le aleg sunt mai mult expresii. Cineva imi scria la comentariile de pe fineartamerica.com un fel de poezioara formata din titlurile mele: Intr-o primavara / la granita dintre vise / cosita de luna / supusa soarelui / cu plete celeste / bujor d’albastru / visa cu ochi de stea / tango regal / without words! Frumos, nu?
March 23rd, 2010 at 8:43 pm Mica 28 Doamna Bissinger, va multumesc pentru raspuns. Eu am inteles asa: arta e arta, dar trebuie sa asigure si existenta daca nu e facuta doar ca hobby.
In interviu povestiti ca o sora de-a dumneavoasta, precum si fiul cel mare sunt inclinati spre pictura, desen. V-ati gandit la organizarea unei expozitii de familie?
Daca “da”: unde? cand? si cu ce beneficii?
March 23rd, 2010 at 9:34 pm Elena Bissinger 29 @Mica:
Cu sora mea am avut o expozitie de grup si participam impreuna la multe expozitii si evenimente artistice. Ne-am gandit si la un “trio-family”. Antoniu, fiul cel mare (am doi baieti), este foarte talentat si chiar va invit sa vedeti ce lucreaza: BissingerAntoniu Gallery. Deocamdata nu are suficient de multe lucrari pentru o expozitie.
Inca nu suntem pregatiti pentru o expozitie prea curand, dar in viitor, daca reusim, va asteptam cu drag.
March 23rd, 2010 at 10:31 pm Mica 30 Cum simti ca esti pregatit pentru o expozitie?
March 23rd, 2010 at 10:36 pm Elena Bissinger 31 @Mica:
Pentru o expozitie este nevoie de mai multa munca decat sa asterni pe panza impresiile. Iti propui din timp acest lucru, poate fi o expozitie tematica, poate necesita inramarea unora dintre tablouri si, nu in ultimul rand, ai nevoie de brosuri, invitatii, trebuie sa anunti mass-media si, foarte important, le scoti de la vanzare. Este o adevarata agitatie ca totul sa iasa bine.
March 23rd, 2010 at 10:43 pm Mihaela 32 Doamna Bissinger, care este originea numelui dvs.? Mi-a atras atentia, sunt curioasa!
March 24th, 2010 at 12:12 am Elena Bissinger 33 @Mihaela:
“Bissinger” este un nume de origine germana, este numele preluat dupa casatorie. Sotul meu este svab din Santana (jud. Arad) si inseamna “caine rau”! – adica cel care musca. Apropo de nume si descendenta, cineva din familia Bissinger care s-a stabilit in Germania a vrut sa gaseasca radacinile acestei familii si dupa cate am inteles a descoperit ca facea parte dintr-o familie burgheza care avea ca sigla capul de caine, si se numeau VON BISSINGER; din pacate acea persona nu mai este, ar trebui sa merg eu pe urmele lui si sa decopar mai multe. Numele de fata, Oros, este maghiar si se traduce “rus”! Tata, etnic maghiar, a avut 7 frati, dintre care mai traieste doar o singura matusa de-a mea. Mama e o romanca get-beget si are un suflet deosebit de cald; s-a nascut in Valea de Jos, Bihor. Daca-i intrebi pe cei din sat a cui sunt eu, se raspunde cam asa: esti Lenuta-Lucretii-Florichii a Haiutiului din damb, astfel pomenesc pana la a 4 spita!
March 24th, 2010 at 12:13 am Stefan 34 Care stil vi se potriveste cel mai mult?
March 24th, 2010 at 12:52 am Elena Bissinger 35 @Stefan:
As spune ca cel mai mult mi se potriveste acesta pe care-l abordez acum, adica impresionismul. Dar stai sa vezi mai incolo ce stil(uri) voi aborda, poate merg pe suprarealism sau il voi alege pe cel minimalist, caci sunt tentata.
March 24th, 2010 at 1:03 am Giovanni 36 “Consider ca puritatea culorilor porneste dintr-un sufletul cald si dintr-o inocenta necompromisa.” (E.B.) Tablourile dumneavoastra exprima un simt foarte intens al culorilor si al coloritului. Deja Dan v-a adresat o intrebare despre pictura de icoane si am citit cu mare atentie raspunsul dumneavoastra. Daca imi dati voie, mi-as permite sa insist – evident, numai ca un fel de “pariu” usor de castigat din partea mea, dat fiind talentul artistic al dumneavoastra! – pe acest subiect. (Spun “pariu” pentru ca sunt constient ca unui artist nu-i poti spune ce fel de pictura ti-ar face placere sa creeze). Bineinteles, ma refer aici nu la icoanele clasice, nici (de loc!) la cele moderne pe sticla, prea des oribil kitsch. Ma refer chiar la cele care apartin traditiei dumneavoastra, anume la icoanele pe sticla taranesti. Ardelene ele, ardeleanca dumneavoastra. Foarte colorate ele, cu un tare sens al culorilor dumneavoastra. Spontane ele, spontana dumneavoastra. Icoanele pe sticla nu au un “canon”, adevaratul lor “canon” fiind tocmai expresia vie a sufletului unui “taran” (astazi as zice: “a unui om care are o viata de zi cu zi, ca noi toti”) care iubeste viata, deci il iubeste pe Dumnezeu. Intr-o clipa de vivacitate si liniste, de bucurie si de dorinta, chiar va invit sa pictati o icoana pe sticla taraneasca (puteti sa vedeti cateva realizari mai recente si cu adevarata personalitate artistica, chiar daca nu detasate de traditie, pe site-ul Muzeului din Sibiel, unde va invit sa veniti in vizita: http://www.sibiel.net/Pittori_RO.html ).
Icoana pe sticla: spatiu liber al creativitatii, unde lumea oamenilor si lumea Dumnezeului sunt aceeasi lume. Felicitari, success si un mare viitor si pentru baiatul dumneavoastra Antoniu, foarte talentat.
March 24th, 2010 at 1:13 am Elena Bissinger 37 @Giovanni:
Stimate Giovanni, povestiti cu atata aplomb despre aceste minunate icoane care fac parte din mestesugul popular, incat as fi tentata sa fac si eu, dar tot vin cu o remarca, sunt sigura ca nu mi-ar iesi la fel de frumoase ca cele de acolo, deoarece studiind si facand icoane in stilul clasic, mi-am iesit din mana, nu mai am acel stil naiv, acel stil popular. Cum spunea, nu mai stiu exact care din marii artisti, sa ma corectati daca gresesc, cred totusi ca Picasso: “Ce n-as da sa mai fiu iar copil si sa pictez ca pe vremea aceea.” Multumesc pentru invitatie, o sa tin cont de ea si cu siguranta, daca ajung prin preajma o sa vizitez Muzeul din Sibiel.
March 24th, 2010 at 1:23 am Florin 38 Anumiti artisti faimosi tineau mereu pe masa de lucru un mic suvenir iesit din comun, cum ar fi: un mar putrezit, un craniu etc. Dumneavoastra aveti un talisman sau ceva care va inspira in timpul lucrului?
March 24th, 2010 at 1:23 am Elena Bissinger 39 @Florin:
O sa razi, dar si eu am ceva de care nu ma despart: este o cana din pamant smaltuita, verde, ciobita si veche de peste 100 de ani in care imi tin cateva pensule; am “salvat-o” dintr-o casa ce urma sa fie demolata. Acea ulcica are povestea ei, a fost candva mestesugita sa serveasca drept cana de baut apa, sau lapte, ori poate vin… Ea saraca si-a implinit menirea, dar urma sa piara sub un munte de moloz (de pamantul din care s-a nascut), dar i-am gasit eu o alta intrebuintare, aceea de suport pentru pensule, si astfel am salvat-o.
March 24th, 2010 at 1:33 am Dan 40 Intervin (discret) in dialogul artist-iubitori de arta, care devine tot mai interesant, pentru ca ati amintit mai sus de Mariana, sora Elenei si de Antoniu, fiul sau cel mare. Cum o imagine “spune” mai mult decat o mie de laude, am sa va arat cate doua lucrari realizate de fiecare dintre cei doi. Mie imi plac foarte mult, mi se par a fi cele mai reusite, cel putin din cele pe care le-am gasit intr-un rastimp atat de scurt:
Trandafiri de lună plină ©2009 ~ Mariana Oros
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria Art-Zone.ro)
Sunetul viorii albastre ©2009 ~ Mariana Oros
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria Art-Zone.ro)
Indianul ©2010 ~ Antoniu Bissinger
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria BissingerAntonio.piczo.com)
Old Woman Thinking ©2009 ~ Antoniu Bissinger
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria BissingerAntonio.piczo.com)
March 24th, 2010 at 1:38 am geana 41 Am citit CV-ul dv. si am observat ca sunteti foarte legata de locurile in care ati copilarit.
Daca ar fi sa alegeti o alta tara in care sa traiti si sa creati, care ar fi aceasta?
March 24th, 2010 at 1:58 am Elena Bissinger 42 @geana:
Acum zece ani as fi raspuns “Germania” fara nicio ezitare (aveam actele pregatite pentru a ne stabili acolo – jumatate dintre rudele sotului meu locuiesc in Germania – voiam sa fim si noi mai “occidentali”); noroc ca ne-au respins dosarele…
Daca as alege cu sufletul, poate as dori sa stau o perioada in Italia, tara de origine a marilor renascentisti. Dupa o perioada, sunt sigura ca as simti nevoia acuta de a ma intoarce ACASA.
March 24th, 2010 at 2:03 am Solomon 43 Demnă de toată lauda iniţiativa de a aduce la “ziar” o asemenea temă şi un artist deosebit.
Felicitări doamnei Bissinger pentru tot ce a realizat (din care am avut plăcerea să văd numai o foarte mică parte) şi urări de sănătate şi mult succes!
Înclinaţia spre frumuseţea naturii, în general, şi a florilor în special, care are darul de a descreţi frunţile, de a bucura inimile şi de a îndemna la meditaţie, este lăudabilă fiindcă firea omului este dornică de frumos.
Tema florilor a fost tratată de mulţi poeţi. Voi reda fragmente din câteva din poeziile lui Al. Macedonski închinate florilor:
1. Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
……………………………
(Din “Valţul rozelor”)
2. Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh; ningeţi albe flori de măr.
……………………………
(Din “Primăvara”)
3. Mixandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roşul ei mănunchi,
Iar viţa se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.
……………………………
(Din “Între frunze”)
4. In crini e beţia cea rară:
Sunt albi, delicaţi,subţiratici.
Potirele lor au fanatici-
Argint din a soarelui pară.
……………………………
(Din “Rondelul Crinilor”)
March 24th, 2010 at 2:56 pm Elena Bissinger 44 @Solomon:
Doamne! Sunt atat de fericita ca v-am cunoscut si ca am avut ocazia sa discutam, eu sunt cea care va multumeste pentru atentia acordata. Multumesc tuturor ca sunteti aici si ca ma ajutati sa-mi aduc aminte de mine. Multumesc si lui Dan pentru tot sprijinul acordat. Dedic toate florile mele pentru voi, dragi iubitori de frumos!
March 24th, 2010 at 3:13 pm Călin 45 Este un anumit moment al zilei sau al vietii în care vă vine inspiratia?
Lucrati cu frenezie sau asezat, ardeleneste?
March 24th, 2010 at 5:33 pm Elena Bissinger 46 @Călin:
Multumesc mult pentru intrebari. Inspiratia nu vine ca si dorul de un pahar cu vin, inspiratia vine sau nu vine! Nu in fiecare zi e sarbatoare. Spunea odata cineva, un mare artist care mi-a facut onoarea sa ma prezinte intr-o expozitie organizata la Stei in Casa de cultura “Miron Pompiliu”: Sa nu lasi nicio zi sa treaca fara sa fi facut ceva. Multi dintre noi ne irosim timpul, dar cei ce stiu ca timpul e pretios nu lasa nimic pe maine din ceea ce pot face azi. Binenteles ca nu pictez in fiecare zi, dar ma ocup doar de lucruri frumoase, relaxante, asa ardeleneste cum ma pricep eu mai bine. La fel iau lucrurile si atunci cand pictez.
March 24th, 2010 at 9:38 pm Mica 47 DÂMB, dâmburi, s.n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.
Sursa: DEX ‘98
March 24th, 2010 at 9:43 pm Dan 48 Marian O precizare mai mult decat necesara pentru ne-vorbitorii de…ardeleneasca! March 24th, 2010 at 10:42 pm 49 Care a fost cel mai iesit din comun subiect al picturilor dvs.?
March 24th, 2010 at 11:12 pm Elena Bissinger 50 @Marian:
M-ai facut sa rad in hohote, amintindu-mi ca odata l-am rugat pe sotul meu sa-mi pozeze nud, dar nu a avut rabdarea necesara; a stat linistit doar vreo 20-30 de minute, apoi s-a plictisit, iar lucrarea a ramas neterminata. Bineinteles ca toti cunoscutii nostri carora le-am aratat pictura au inceput sa rada. Scuzati-ma, nu pot sa v-o arat, dar am sa va povestesc despre ce este vorba in acea compozitie: in pozitia culcat pe spate, cu una dintre maini tinuta sub cap si cu o carte deschisa pe piept. Partea comica este felul in care isi tinea picioarele, parca ar fi fost o broasca. Daca acel tablou a starnit rasul tuturor celor care l-au vazut, e clar ca a transmis ceva.
March 24th, 2010 at 11:23 pm Br.in.dusa 51 Buna seara.
1. de ce nu pictati portrete?
2. cum trebuie sa procedeze cineva care doreste sa cumpere una dintre panzele care apar ca fiind disponibile pe site-urile de mai sus?
Va multumesc.
March 25th, 2010 at 12:13 am Elena Bissinger 52 @Br.in.dusa:
Buna seara si tie.
1. O sa pictez si portrete, dar acum este momentul florilor. Am stat si m-am gandit daca sa va povestec sau nu, o “istorie” legata de portrete. Sa tot fie cam trei sau patru ani de cand s-a intamplat ceea ce urmeaza: Eram cu sora mea, Mariana, la o cafea intr-o cofetarie din centrul orasului. S-a asezat langa masa noastra un simpatic batranel rom,care avea o figura tare expresiva, cu parul complet alb, palaria specifica si nelipsita pipa. Mi-a venit o pofta nebuna de-al fotografia, pentru ca ulterior sa-i fac portretul. I-am impartasit surorii mele ideea si ea s-a dus sa-i ceara permisiunea; batranelul s-a lasat cu greu induplecat, pana la urma a acceptat sa fie fotografiat. Dupa doar cateva luni, batranul din povestea noastra si-a dat obstescul sfarsit. Cei din familie au aflat ca noi l-am fotografiat nu demult si ne-au cerut cateva imagini, pentru ca se pare ca nu aveau nicio poza cu el pe acasa. Nu mult timp dupa aceea, tot acolo am intalnit un grup de tineri romi, iar mezina familiei era frumusica foc si isi purta tinuta (fustele!) cu naturaletea si demnitatea unei adevarate printese. Sora mea a fotografiat-o fara sa-si mai ceara voie, iar tatal (sau unchiul) ei au rugat-o sa-i pozeze si pe ei. Nu stiu daca mai avem si acele poze, dar pe acelea cu batranelul le am cu siguranta. Nu s-a implinit bine o jumatate de an si a murit si tanarul. Chiar mi-a parut rau ca s-a intamplat o asa coincidenta. Ei bine, dupa toate astea romii s-au cam speriat si ne-au cerut sa nu le mai facem poze, caci au murit – in decurs de un an – si batranul si fiul sau din aceasta cauza.Mai tarziu am auzit ca ei tocmai de aceea nu-si prea fac poze ori portrete, ca sa nu le fure aparatul sufletele. Interesant, nu?
2. Cat despre achizitionarea unui tablou, este de ajuns sa intri pe imaginea respectiva a picturii alese si urmaresti pasii de pe site-ul respectiv pentru a-l comanda. Eu am sa trimit prin e-mail informatiile cerute si modalitatea de plata. In Romania este mai usor, se plateste la posta la ridicarea coletului postal; pentru cei din strainatate folosim, de obicei, ca modalitae de plata fie Western Union, fie transferul bancar. Pictura ajunge in stare buna, nedeteriorata, deteriorarii ma ingrijesc personal de ambalarea ei. Au ajuns ele chiar si in SUA fara probleme, nu am avut niciodata vreo reclamatie.
Multumesc pentru interesul acordat si va astept cu drag.
March 25th, 2010 at 10:27 pm costin 53 Aveti anumite preferinte muzicale atunci cand pictati? Exista muzica datatoare de forta creatoare?
March 26th, 2010 at 12:02 am Elena Bissinger 54 @costin:
Ascult cu drag muzica romaneasca, dar la fel ascult si muzica clasica, iar muzica anilor 60-70 imi amenteste de copilarie si de aceea o re-ascult cu placere. Imi creaza o stare de liniste interioara si intregeste inspiratia. Un alt exemplu: nu ascult niciodata muzica “house” atunci cand pictez, pentru ca imi produce o stare de neliniste si de agitatie; de multe ori, atunci cand sunt prea concentrata nici nu aud ce se intampla in jurul meu. Mi s-a intamplat sa am televizorul deschis in timp ce pictam, s-a terminat emisiunea muzicala si a inceput un meci de fotbal, mi-am dat seama de aceasta schimbare abia atunci cand am terminat pictura. Deci merge si daca e meci de fotbal.
March 26th, 2010 at 12:03 am Mihai 55 Proiecte pentru viitorul apropiat?
March 26th, 2010 at 12:05 am Elena Bissinger 56 @Mihai:
Sunt adepta zicalei “Nu te intinde mai mult decat iti este plapuma.” Proiecte ar fi ele, multe, dar sunt mai greu de realizat. Binenteles, o expozitie personala cu vernisaj in tara si pe urma in Germania, mai merge. As dori sa merg la toate activitatile artistice la care sunt invitata. Bunaoara duminica 28 martie sunt invitata in Timisoara sa fac parte din juriu, la un concurs al tinerelor talente, organizat de AEGEE Timisoara, Asociatia Tinerilor Europeni. Urmeaza o serie de expozitii de grup in Italia “kromatikamente parlando”, Las Vegas si Chicago cu colegii de la http://www.worldartfoundation.org si din intreaga lume, vor participa in jur de 50 de tari, am si trimis o lucrare intitulata “De verde”, iar in Las Vegas va fi un Photo Slideshow pe un panou mare unde vor fi derulate imagini (fiecare artist reprezentand tara lui) si 10 lucrari propuse. Pacat ca nu pot fi prezenta si personal acolo din lipsa banilor. Evenimentul este programat sa se desfasoare luna viitoare. Ar mai fi ele multe tabere, “Toamna oradeana” unde iesim cu lucrarile in strada toti artistii din judet.
March 26th, 2010 at 12:13 am nusa 57 Mai o intrebare: cum simtiti? cand pictati?
March 26th, 2010 at 1:36 am Elena Bissinger 58 @nusa:
Poate ma repet, dar este un lucru minunat sa te poti detasa de cele inconjuratoare si sa te lasi dusa de valul inspiratiei. Este nemaipomenit si va propun un exercitiu, chiar daca nu sunteti pictor, incercati sa pictati orice, cu sau fara vreo logica, doar sa asterneti pe panza (sau pe orice alt suport) culori… veti avea placuta surpriza sa descoperiti o infinitate de modalitati de exprimare. Este o adevarata terapie prin culoare…
March 26th, 2010 at 1:43 am Oana 59 Ce sfat dati unui tanar (pictor) talentat care doreste sa se afirme?
March 26th, 2010 at 2:13 am Elena Bissinger 60 @Oana:
Acel tanar trebuie mai intai sa dovedeasca multa vointa. Exista talente care “mor” deoarece nu au curajul sa mearga mai departe, indiferent daca este vorba doar de un hobby nevinovat sau de profesionism. Si in artele plastice, la fel ca in oricare alt domeniu artistic, trebuie sa fii foarte ambitios. Exista multe obstacole, dar daca ai taria sa le depasesti, cu siguranta vei reusi.
March 26th, 2010 at 2:19 am Alexandru 61 De care alt domeniu (artistic sau nu neaparat) va simtiti atrasa in afara de pictura?
March 26th, 2010 at 2:22 am Elena Bissinger 62 @Alexandru:
Imi place foarte mult sa calatoresc. Am profitat de fiecare ocazie pe care mi-a oferit-o viata pentru a calatori si a cunoaste noi locuri, noi culturi, noi oameni. Sunt realmente fascinata de frumusetea naturala cu care a fost inzestrata Romania, si mare pacat ca nu pretuim acest dar. Va dau un exemplu foarte recent: cu ani in urma, copil fiind, am fost intr-o excursie in statiunea Moneasa din judetul Arad. Pe vremea aceea mi se parea ca arata ca un taram din povesti, dar acum (am vizitat-o din nou nu cu multa vreme in urma) e aproape un dezastru. Exista si acolo specii rare de nuferi, asa ca la Baile Felix, dar natura e realmente sufocata de atata mizerie… Ma doare sufletul cand stiu cum era si ce s-a ales de acel loc de vis.
March 26th, 2010 at 2:23 am Alex 63 Dna Bissinger, anotimpurile influenteaza stilul dvs ?
March 26th, 2010 at 2:24 am Elena Bissinger 64 @Alex:
Anotimpurile nu-mi influenteaaza stilul, ci doar starea de spirit: melancolica toamna, resemnata iarna, in renastere primavara si in fiecare vara simt cum ating apogeul acestui ciclu anual…
March 26th, 2010 at 2:33 am dani 65 Am vazut “Dona toamnei” si “Dona primaverii”; exista deja sau urmeaza sa capete viata alte doua Done, una a verii si alta a iernii?
March 26th, 2010 at 3:06 am Elena Bissinger 66 @dani:
Consider ca am cel putin o “datorie” morala fata de cele doua Done deja pictate sa nu le las fara de surate…
Dupa care, la fel ca oricare alt proiect, si acesta isi va continua existenta; ma gandesc sa pictez “Done” ale tuturor natiunilor.
March 26th, 2010 at 3:13 am bogdan 67 Despre Antoniu am aflat, dar nu ati spus nimic despre celalalt fiu al dvs.? Este, de asemenea, atras de domeniul artistic?
March 26th, 2010 at 4:40 pm Elena Bissinger 68 @bogdan:
Adrian se numeste celalalt fiu, cu siguranta ca are si el inclinatii artistice, am vazut unele lucrari de-ale lui din scoala, erau chiar reusite (si idee si executie) dar, din pacate, nu este atras de arta, in schimb prefera sa “mute muntii din loc”…
L-a mostenit mai degraba cu tatal sau, este un “obermeister” in devenire, adica un fel de om bun la toate.
March 26th, 2010 at 4:43 pm Tatiana 69 Draga Elena,
raspunsul tau prin invitatia de a vedea acest interviu este cel mai frumos “multumesc”. Iubesc frumosul, il admir de cand ma stiu, iar pentru cei care il creeaza pot ajunge pana la starea de veneratie. Eu cred ca prin fiecare pictura, indiferent de mesajul acesteia, indiferent de titlu sau tema, este imortalizata o frantura din fiinta fiecarui artist cu tot ceea ce a gandit in clipele creatiei, cu tot ceea ce a simtit, a trait in universul lui. De aceea, ori de cate ori privesc o pictura, in mintea mea alearga multe ganduri: a fost trist sau vesel, s-a simtit singur sau implinit, a avut necazuri sau bucurii…
Pentru mine, acest interviu este cel mai bun raspuns la intrebarile pe care mi le-am pus si imi lamureste ceea ce poate eu nu as fi avut indrazneala sa intreb vreodata. Sunt fericita ca am “citit” cu tot sufletul si am simtit ca acum este “perioada florilor”, ca acum le poti reda frumusetea cel mai bine. Sunt convinsa ca urmatoarea etapa va fi tot atat de original si inconfundabil redata ca cea de acum. As mai dori sa stii ca daca vreodata te gandesti sa organizezi o expozitie si aici, as fi fericita sa pot veni.
Multumesc din suflet!
March 26th, 2010 at 9:36 pm Elena Bissinger 70 @Tatiana:
Draga Tatiana, ma bucur din suflet ca am avut ocazia sa-ti arat un crampei din viata mea si stiu ca o parte din ea este acolo, la tine. Iti doresc sa te bucuri de ele si sa va aduca lumina si dragoste in camin.
Cu stima, Elena
March 26th, 2010 at 9:43 pm Mica 71 Duminica, dupa ce trecem la ora de vara , sarbatorim Floriile,
ocazie cu care “mamei florilor”, precum si tuturor celor care-si serbeaza onomastica,
le ofer un buchet de “Floricile Bihorului”: La multi ani! March 27th, 2010 at 12:44 am Elena Bissinger 72 @Mica:
Multumesc Mica pentru urarile de-a dreptul incantatoare. Pentru mine, si cred ca nu sunt singura care gandeste asa, toate Femeile sunt niste Flori.
Va doresc tuturor celor cu nume de floare “La multi ani!” cu sanatate, bucurii si impliniri. Fie ca sarbatorile pascale care sunt atat de aproape sa ne lumineze sufletele, sa devenim cu totii mai buni si sa fim fericiti. Cu draga inima, va dedic toate florile din lume:
( Clic pe imagine pentru a “citi” dedicatia Elenei ) March 27th, 2010 at 1:21 pm Dan 73 Se pare ca “obiectivul” Elena Bissinger a rezistat eroic, mai bine de patru zile, la bombardamentul sistematic cu intrebari mai mult sau mai putin comode. Imi incerc si eu norocul cu o ultima rafala de mitraliera (dorinta mea este ca fiecare raspuns sa incapa intr-un singur cuvant; sau nu neaparat):
1. Poetul preferat?
2. Faust sau Dorian Gray?
3. Sprechen Sie Deutsch?
4. Marea Neagra sau Muntele Mic?
5. Cel mai mare cusur al unui om?
6. Simbolul Romaniei?
7. “Mona Lisa” ori “Femme au chapeau”?
8. Permis de conducere auto?
9. Salcam sau palmier?
10. Felul preferat de mancare?
11. Cafeaua: cu zahar ori fara?
12. “Cumintenia Pamantului” sau “Moise”?
13. Die Familie Über Alles?
March 27th, 2010 at 2:53 pm Elena Bissinger 74 1. Mihai Eminescu;
2. Niciunul;
3. Ich spreche wenig Deutsch, aber für mich es ist genug;
4. Si muntele si marea;
5. Nerespectarea promisiunilor;
6. Muntii si manastirile;
7. “Mona Lisa”, Gioconda lui Leonardo da Vinci;
8. Da, din 1997;
9. Salcamul, ca-i mai romanesc;
10. Supa de gutui;
11. Cu zahar;
12. “Moise”;
13. Sicher, die Familie über alles!
March 27th, 2010 at 11:49 pm Dan 75 Dragi comentatori,
“traditionali”, dar si cei care ati descoperit Zia®ul de la 5 doar cu aceasta ocazie, va multumesc pentru mobilizarea exemplara si pentru modul magistral in care ati sustinut si condus interviul din punctul in care l-am lasat eu. Vedeti de ce prefer eu sa va invit sa continuati dialogul prin intermediul sectiunii de comentarii? Uitati-va doar la lungimea si consistenta raspunsurilor invitatei noastre si imaginati-va ca ati fi avut in fata ochilor un interviu cu vreo patruzeci de intrebari si tot atatea raspunsuri, care s-ar fi intins pe circa 5-6 pagini… Ce credeti, in afara de mine si de intervievata, ar mai fi citit cineva un asemenea text? Eu cred ca este mai usor de “digerat” un astfel de stil.
Oricum, incurajat de interesul de care s-a bucurat subiectul, dar si (nu in mai mica masura) personajul, am sa revin cu noutati despre artista ori de cate ori va fi necesar, ori cand se va intampla ceva interesant de semnalat.
Draga Elena,
multumesc inca o data artistului si omului Elena Bissinger pentru prezenta ta aici, in mijlocul nostru, si pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase si pentru lucrarile pline de culoare cu care ne-ai onorat. Ne-ai “pus pe masa” nu numai panzele tale, ci si o mare parte din sufletul tau de foarte talentat artist.
Portile Zia®ului de la 5 iti vor ramane neconditionat deschise si in viitor, pentru a continua aceasta discutie sau oricare alta de interes public. Mult succes si tot binele din lume! Cu deosebita consideratie,
Dan Costinaş
March 28th, 2010 at 5:22 pm Elena Bissinger 76 Draga Dan,
si eu iti multumesc pentru ca mi-ai oferit sansa de a-mi deschide sufletul, prin intermediul acestui interviu pe care eu il consider bine venit.
Dragi cititori,
ori de cate ori veti avea curiozitatea de a ma mai intreba ceva, va rog sa nu ezitati sa o faceti; am sa va raspund cu mare placere. Multumesc inca o data si va iubesc pe toti.
Elena
March 28th, 2010 at 11:08 pm Dan 77 P.S. (la ultimele doua comentarii de mai sus): Chiar daca multumirile mele si apoi ale Elenei seamana cumva cu un fel de ramas bun, asta nu inseamna ca trebuie sa va opriti din comentat; interviul va disparea curand de pe prima pagina, conform algoritmului cronologic dupa care e setat blogul, dar il puteti vizita, citi, comenta oricand, pe pagina a 2-a, apoi a 3-a, a 4-a si asa mai departe…
March 28th, 2010 at 11:08 pm Maya 78 Sensibilitatea si talentul se regasesc in lucrarile dvs. Am vazut si lucrarile surorii dvs. si sunt incantatoare si ale ei. Succes !
April 2nd, 2010 at 10:20 pm Elena Bissinger 79 Multumesc Maya
pentru cuvintele frumoase; sper sa nu va dezamagesc. Urmariti-ne in continuare si veti vedea noutati.
Sarbatori fericite!
April 3rd, 2010 at 8:54 pm Simona 80 Draga Elena
am citit cu mare interes toate raspunsurile tale si mi-a facut o reala placere sa te redescopar. Stiu ca florile tale aduc multa bucurie celui care le priveste, iar pe mine m-au inspirat sa organizez pentru prima data o expozitie de o mai mare anvergura decat am facut-o pana acum, de aceasta data la Baia Mare. Ti-ar face placere sa participi?
April 25th, 2010 at 11:07 pm Elena Bissinger 81 Draga Simona:
Multumesc pentru cuvintele calde, dar si pentru tot ce ai facut pentru mine la prima mini-prezentare de la Covasna. Apreciez si ma simt onorata, de aceea am sa raspund afirmativ la propunerea ta pentru Baia Mare. Ramane sa discutam detalii pe email. Iti doresc tot ce e mai frumos.
Cu stima, Elena.
April 26th, 2010 at 9:37 am draculafrom 82 Semnatura Bissinger
[office word 2010 picture ; dim 360x500x24 BPP; nu necesita rama]
cand florile vorbesc ,
sorbind lumina din gradina raiului,
cautand soarele din oaza de flori de verde la pact cu macul din gradina mea,
[sueta intre surori scaldate in roua de seara],
dona primaverii,
felina galanta in camasa de vara in pas cu soarele,
ascultand povestea lor cor de roze,
sopteste vara,
zambind dupa ploaie zambet cald, ca’ntre vecini:
iubesc soarele!
June 27th, 2010 at 12:51 pm Elena Bissinger 83 Draga prietene,drag :draculafrom
Multumesc ,pentru aducere-aminte! De cand te-asteptam!!! dar te mai astept intr-un loc anume! Vino sa ne vizitezi ,caci cu sudoare-am deschis si drag de pensol,o galerie”MARYELEN”,oaza de liniste si relaxare in TARA BEIUSULUI,pe strada Calea Bihorului nr 16,Impreuna cu sora mea si fiul Antoniu si ai sa te minunezi sper eu de toate cele.
Te imbracisez a ta prietena,Elena
June 29th, 2010 at 9:57 am Scrieti comentariu Nume: (*) Adresa e-Mail (nu va fi afisata): (*) Website/Blog: Comentariu: "); // -->
INTERVIU realizat de DAN COSTINAS
Zia®ul de la 5 "Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci." (I.L. Caragiale) Cautati in ziar... addEvent(window, 'load', loadLinkPrefs); 23Mar Elena Bissinger: ARTA DE A FI ARTIST Posted by: Dan in Arte la superlativ, Elele femeilelele, Interviu
Add Comment Doua expozitii recente (2010): “Dor de primavara”, “Reflectii de primavara”, cateva tablouri: “Simfonie de toamna”, “Dona toamnei”, “Boboc de toamna”, “Simfonia de iarna”, “Dona primaverii”, “De primavara iubita”, “Inima de primavara”, “In camasa de vara” si alte cateva sute de panze numai cu flori! Imi inspira o Craiasa a florilor ingemanata cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplara a libertatii de gandire si a usurintei de “versificare” a expresiei plastice: o artista care transpune franturi de viata in tuse de penel.
Carte de vizita:
100% ardeleanca. Nascuta intr-o friguroasa zi de 2 ianuarie, in cel mai mic municipiu din Romania, orasul regretatului actor Adrian Pintea. Dupa ce a absolvit liceul in targul natal, si-a continuat studiile (Scoala de arta si Facultatea de arte vizuale – sectia Pictura) in Oradea. A pictat aproape 1000 de tablouri, din care peste 800 se gasesc deja in colectii particulare din SUA, Canada si Europa. Cititi aici CV-ul impresionant al emeritei artiste. ( Clic pe imagine pentru a vedea tabloul la care tocmai lucra Elena in momentul realizarii fotografiei. )
Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre picturile, persoana si personalitatea talentatei artiste Elena Bissinger.
Interviu cu pânzele pe masă:
1. Monet si Renoir sau mai degraba Pollock si Kandinsky?
Elena Bissinger: Acestia mi-au placut dintotdeauna, dar nu ei sunt cei de la care am pornit. Renasterea (Botticelli si sfarsitul sec. al XV-lea), Clasicismul (Poussin si sec. al XVII-lea) si Realismul (Courbet in sec. al XIX-lea) sunt cele trei mari curente, “treptele” de pe care m-am lansat in cariera. Ori de cate ori am fost tentata sa pictez in stil impresionist, am considerat ca este mai bine sa aman momentul pentru mai tarziu, dupa ce voi fi aprofundat stilurile clasic si realist. Am inceput sa pictez inca din copilarie, in special peisaje, flori, animale… Mai tarziu, in facultate fiind, am descoperit un adevar fundamental: doar pornind de la clasic iti poti defini stilul. Pe cei doi exponenti majori ai expresionismului abstract i-am descoperit ceva mai tarziu si m-am lasat angrenata in stilul degajat, gestual si spontan. Deoarece consider ca inca mai am multe de invatat, astept sa ma surprind cautand in subconstient acel licăr unic, sursa unei creatii revolutionare, ceva ce nu a fost descoperit inca, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem indatorati certitudinii ca avem deja integrate: ideea, cuvantul, starea – si dobandim toate acestea numai prin cunoastere, simtire, stari sufletesti. Cum se intampla de fapt la toti pictorii, si lucrarile mele imi tradeaza diferitele perioade pe care le-am parcurs.
2. O expozitie de pictura este un monolog al artistului sau un dialog cu privitorii?
E.B.: Mai degraba un monolog, zic eu, dar si dialog. Despre aceasta din urma forma de “convorbire” as spune doar atat: ca pictor, vii in fata publicului cu creatiile tale, iar lucrarile trebuie sa “vorbeasca” despre tine mai mult decat rostesti tu in cuvinte. De obicei, impactul unei expozitii este unul pozitiv si realizeaza, intre privitor si artist, o punte, o legatura directa. De la un astfel de eveniment pleci, de regula, fericit si implinit, deoarece gandurile si impresiile pozitive te domina si iti dau incredere in fortele proprii, dar si imboldul de a crea mai departe. Cu speranta ca ai transmis privitorului exact mesajul dorit, cauti sa mentii un echilibru intre asteptarile potentialilor vizitatori (clienti) si propria placere de a picta.
3. Cui va adresati cu precadere: initiatilor sau celor nesofisticati?
E.B.: Pictez pentru ceea ce sunt si ma adresez celor ce vor, indiferent de statutul lor. Iubitorul de arta, indiferent cat este de initiat, are capacitatea de a recunoaste in creator pe acel personaj misionar al carui mesaj artistic l-a facut sa tresara, l-a facut sa-si indrepte privirea spre opera, spre acea lucrare. Si doreste, poate, sa o pastreze in amintirea lui.
4. Talentul se mosteneste?
E.B.: Se poate, oare, vorbi despre legile geneticii in acest caz? Posibil, dar cred ca mostenirea talentului este, mai degraba, un dar de la Dumnezeu. Am avut norocul de a ma naste langa un tata caruia nu-i era nici strain si nici indiferent simtul artistic. S-a ingrijit ca dragostea lui pentru frumos sa o lase mostenire aceleia care, credea el pe atunci, avea sa-i calce pe urme. Tata a fost zugrav de meserie, dar avea un deosebit simt al frumosului si al esteticului. Nu avea de unde sa stie ca, peste ani, din cele cinci fete pe care le-a adus pe lume doua aveau sa opteze pentru artele plastice. Spun asta deoarece mai am o sora care picteaza si pe care am descoperit-o eu mai tarziu, iar in completare, va spun ca si fiul meu cel mare – Antoniu – deseneaza foarte frumos. Fiecare din ei detine deja propriul palmares artistic.
5. Ce rol joaca puritatea culorii in ansamblul compozitional?
E.B.: Consider ca puritatea culorilor porneste dintr-un sufletul cald si dintr-o inocenta necompromisa. Astfel, intr-o compozitie, culorile au rolul de a transmite tot ceea ce artistul doreste pentru sine in primul rand: caldura, dragoste, simtaminte profunde si sensibilitate. Privitorul le receptioneaza prin intermediu picturii si beneficiaza de energia pozitiva transmisa de aceasta.
6. “Amprenta” Elenei Bissinger e mai mult tematica sau stilistica?
E.B.: Nu as putea spune ca numai eu pictez flori, dar pot sa afirm ca numai eu pictez florile asa. Aduna o suta de artisti intr-un loc si da-le aceeasi tema; fiecare o picteaza in stilul sau, pentru ca fiecare o percepe altfel. Imi place sa cred ca abordarea mea plastica este una deosebita, deoarece stilul de pictura in cutit nu este foarte comun si, oricum, nu in aceasta maniera.
7. Ati pictat vreodata icoane?
E.B.: Am pictat icoane, imi plac foarte mult, dar consider ca e un subiect mult prea sacru si, nu ma tem sa recunosc deschis, ma tem sa nu deviez de la canon. As lasa mai degraba calugarilor sau maicilor aceasta sarcina, deoarece sunt mai aproape de cele sfinte; ei si-au dedicat intreaga viata monahiei, de aceea consider ca sunt mai curati la suflet decat noi si mai indreptatiti sa picteze icoane. Chiar de curand am cumparat o icoana si i-am daruit-o sotului meu.
8. Cat traieste un tablou?
E.B.: Viata unui tablou depinde in primul rand de calitatea materialelor. Daca in trecut vopselele erau preparate in atelier de catre ucenicii marilor maestri si, in timp, aceste culori si-au aratat adevarata lor valoare, nu as putea spune despre materialele folosite in prezent ca ar dainui macar tot atat. As prefera sa cred ca evoluand, a crescut rata durabilitatii si prelungirii vietii unui tablou.
9. Ati avut trotineta? Ce doreati sa deveniti pe vremea aceea?
E.B.: Nu am avut niciodata trotineta si nici bicicleta, dar tot ce-mi puneam in gand, intr-o zi se implinea. Provin dintr-o familie modesta (ca sa nu spun de-a dreptul saraca) cu multe guri de hranit, nici nu aveam dorinte prea mari fiind constienta ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, stiam ca nu au de unde. Imi amintesc cu emotie ca intr-o seara, mica fiind, primisem de la parinti cu ocazia sarbatorii de 1 Mai, o pereche de pantofi rosii din lac, ceea ce pentru mine era tot ce imi doream la vremea respectiva. In acea noapte i-am visat, eram fericita, dar cum stiam ca visele se risipesc odata cu venirea zorilor, nu mica mi-a fost mirarea cand dimineata i-am gasit, cat se poate de reali, langa patul meu. Uitasem complet ca tocmai ii primisem in ajun si am ramas mult timp cu impresia ca uneori visele se implinesc. Mai tarziu au venit dorintele adevarate si pot spune ca sunt un om implinit deoarece mi-am indeplinit misiunea pe acest pamant: mi-am format o familie, am construit o casa, am sadit cel putin un pom si mi-am definit cariera de artist plastic, dupa ce 10 ani am lucrat ca muncitor intr-o fabrica de mobila.
10. Trandafir sau floarea soarelui?
E.B.: Inclin sa afirm ca este un ciclu de trandafiri si floarea sorelui. Nu vreau sa para ca am o obsesie a florii soarelui, asa cum se spunea despre Van Gogh de pilda. Din 2002 pana in 2004 am preferat stilul abstract si am cochetat cu tehnica drip painting ca si Pollock. Vezi MacrelArt.com; aici am postat lucrari din acea perioada si majoritatea au luat drumul catre SUA. Sunt peste 400 de lucrari in acest stil, care acum sunt in colectii private din SUA si EUROPA, iar alte aproximativ 400 de lucrari cu flori, majoritatea in colectii particulare din Romania.
11. Ce ati simtit cand s-a vandut primul dv. tablou?
E.B.: Nu a fost un tablou de sevalet, ci a fost o pictura pe perete. Tata ma lua cu el la lucru si pictam pe pereti tot felul de modele figurative. Am primit primii mei bani pentru restaurarea unei picturi pe perete. Am fost deosebit de incantata si mi-a intarit increderea in fortele proprii, fiind pe atunci eleva la gimnaziu.
12. Cum vedeti lumea Artelor Plastice romanesti in momentul de fata? (Evolutia dv. ar fi avut aceeasi traiectorie, sa presupunem, la Bucuresti?)
E.B.: Nu pot sa spun ca o vad catalogata intr-un anume curent. Tot ce se picteaza este ca un torent de informatii intr-un amestec de abstract si impresionism. Toti trecem prin perioade de cautare, regasire, renegare… Daca m-as fi nascut la Bucuresti, poate as fi ales sa ma exprim intr-o alta forma de arta. Mi-ar fi placut baletul, eram ca o trestie, aveam silueta ideala pentru un asemenea rol.
13. Numiti doua persoane care v-au orientat pasii inspre aceasta frumoasa cariera.
E.B.: In afara de tatal meu, l-as mentiona pe profesorul Anton NAGHIU, promotor si fost director al Universitatii Populare din Beius, cel care m-a ajutat sa fac prima expozitie personala in iulie 1997 la Videojobcenter, Primaria Beius. L-am cunoscut si pe marele artist al Beiusului, Niculiţă POP, dar atunci eram prea mica sa pot realiza adevarata dimensiune a evenimentului. Una peste alta, am fost pe maini bune si le multumesc cu aceasta ocazie tuturor ca au aparut in calea mea atunci cand era nevoie.
14. Va mai exista pictura la sfarsitul Mileniului al III-lea?
E.B.: Nu prea cred, sau poate va fi ceva de tip SF; la cat de mult este poluata atmosfera si planeta noastra, m-as mira sa mai existe viata pe Pamant. Dar sa ne lasam pentru o clipa amagiti de vise: poate vom avea tablouri care vorbesc si se misca la fel ca in Harry Potter, eventual un fel de tablouri, care sa-ti tina companie si sa-si schimbe infatisarea dupa starea ta de spirit, determinandu-te sa fii vesel cand esti trist… Poate se aduna toate artele: pictura, muzica, teatrul…intr-un singur corp, formand un intreg. “Ei, daca as stii eu!”, vorba unui vechi prieten de familie.
15. Asa cum se obisnuieste in interviurile din Zia®ul de la 5, va las ultimul cuvant:
E.B.:Nu as fi incheiat inca, dar mi-e frica sa nu va plictisesc, mai bine ramane ca picturile mele sa va spuna mai multe decat am facut-o eu. Multumesc pe aceasta cale d-lui Dan Costinas si ziarului pe care il reprezinta, pentru sansa de a va vorbi prin intermediul acestui interviu. Dorindu-va toate cele bune, astept sa ne revedem intr-un context artistic viitor. Cu stima, Elena.
@@@@@
Va recomand sa vizitati cinci dintre cele mai elegante galerii virtuale in care gasiti peste trei sute de picturi semnate “Elena Bissinger”, unele inca disponibile, majoritatea realizate in ultimele cateva luni: Picturi.com @ Art-zone.ro @ artLine.ro @ Picturi-celebre.ro @ ArtWanted.com.
Lucrarile pot fi comandate si scriind direct artistei.
This entry was posted on Tuesday, March 23rd, 2010 at 12:00 am and is filed under Arte la superlativ, Elele femeilelele, Interviu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site. 83 comments so far Dan 1 Cum fac de obicei, am sa comentez tot eu primul:
- multumesc inca o data doamnei Elena Bissinger pentru bunavointa cu care a acceptat sa raspunda unui interviu mai putin conventional, dar si pentru rabdarea de care a dat dovada in aceste ultime zece zile;
- ma astept sa continuati seria de intrebari si sa “rotunjiti” imaginea abia creionata mai sus;
- interviul este astfel setat incat sa ramana pe prima pozitie pana duminica la ora 23.59; asa aveti timp suficient sa intrebati, sa comentati, sa reveniti ori sa va clarificati orice nelamurire;
- datorita programului incarcat al artistei, este posibil ca replicile domniei sale sa fie postate seara tarziu, dar este cert ca niciun comentariu, nicio intrebare, nu vor ramane fara raspuns;
- singurele mele interventii mai jos vor fi strict de ordin tehnic: intrucat ma astept la multe intrebari, am sa editez comentariile doamnei Bissinger astfel incat raspunsul sa apara imediat dupa intrebare, indiferent de ora sau ziua postarii.
Va multumesc anticipat pentru completarile aduse si va doresc inspiratie maxima!
Nu pot incheia fara sa va dedic, doamnelor si domnisoarelor care cititi si/sau comentati acest interviu, o superbete de poem, Valţul rozelor de Alexandru Macedonski, si o interpretare de exceptie: March 23rd, 2010 at 12:03 am Ana-Maria 2 Doamna Bissinger,
- ce parere aveti despre picturile lui Dali?
- aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?
March 23rd, 2010 at 12:15 am Elena Bissinger 3 @Ana-Maria:
- Dali este un geniu intr-ale picturii, chiar daca multi l-au considerat bolnav la cap. Viziunea sa conceptuala este suprarealista, stie sa creeze acea atmosfera de vis, de basm, “fotografii himerice pictate cu mana” cum spunea el. Te uiti la creatiile lui si explorezi cliseele, descoperi si vezi o lume plina de curiozitati. Ai putea sa-i imparti opera pe bucati si fiecare bucata ar avea povestea ei. A fost un fantezist, cu un obsesiv simt al detaliilor; Dali este considerat unul dintre cei mai mari pictori ai sec. XX;
- Nu le-as numi asa, deoarece inspiratia si creatia vin spontan si nu ai timp sa faci un scenariu inainte. Am pregatit in atelier tot ceea ce am nevoie pentru a intra in actiune si, indiferent daca as avea de facut treburi pe langa casa, de multe ori le aman pe acestea si-mi astern pe panza ideile, gandurile, simtamintele, lasandu-ma prada inspiratiei.
March 23rd, 2010 at 12:23 am Monica 4 Vi s-a intamplat sa va roage prietenii sau cunoscutii sa le realizati portretele?
March 23rd, 2010 at 12:36 am Elena Bissinger 5 @Monica:
Da, mi s-a intamplat, dar nu am realizat intr-atatea incat sa-mi defineasca un stil propriu de portretist; mai curand altii s-au regasit in portretele fictive facute de mine si le-au achizitionat.
March 23rd, 2010 at 12:41 am MGM 6 Stimată doamnă, cât de greu vă desprindeţi de tablourile dvs? Cred că fiecare artist are o strângere de inimă atunci când îşi vinde creaţia. Vă felicit pentru operele dvs şi mi-aş dori să expuneţi şi în Spania. Cu siguranţă ar fi un succes. Privindu-vă pânzele cu mestecenii urcând spre cer am simţit miros de poezie.
March 23rd, 2010 at 12:42 am Elena Bissinger 7 @MGM:
Multumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase! De multe ori, atunci cand ma despart de cate un tablou, am impresia ca l-am pierdut, dar ma gandesc ca pleaca intr-o casa unde va lumina si unde va aduce bucurie celor prezenti. Am primit confirmari de acest gen si bucuria a fost mai mare decat tristetea ca l-am instrainat. Cu siguranta as veni sa expun si in Spania daca s-ar gasi cineva care sa-mi fie “ghid” si daca as avea unde.
March 23rd, 2010 at 12:43 am Beatrice 8 “Arta scutură din suflet praful adunat în viaţa de toate zilele.” Pablo Picasso
Cum comentati aceste cuvinte?
March 23rd, 2010 at 12:57 am Elena Bissinger 9 @Beatrice:
Multi se ascund dupa deget, dar ii tradeaza faptele, fiecare isi lasa amprenta sufletului in ceea ce face, in ceea ce creaza, indiferent ca sunt pictori, actori, muzicieni samd, dar acestia au ceva de spus; cu sau fara voie, isi descarca surpusul de energie in aceste creatii artistice.
March 23rd, 2010 at 1:03 am Anna Maria 10 Doamna Bissinger, considerati ca in zilele noastre “painea” se poate procura numai prin intermediul artei? Sau este nevoie si de alt job, simultan?
March 23rd, 2010 at 4:30 am Elena Bissinger 11 @Anna Maria:
As putea sa-ti raspund doar din propria mea experienta: am lucrat zece ani intr-o fabrica de mobila din Beius, pana in 1992, desi in ultimul an chiar si acolo am avut o munca de creatie, am lucrat la sculptura si simultan pictam; imi era foarte greu sa ma abtin de la “chemarea” artistica izvorata din suflet. In acea perioada am daruit multe dintre lucrarile mele, dar primeam si comenzi. Acum m-am dedicat numai si numai picturii si pot spune ca desi ma instrainez cu greu de fiecare tablou, am satisfactii atat materiale cat si spirituale.
March 23rd, 2010 at 4:33 am Oana 12 E de ajuns talentul pentru a deveni un artist plastic sau este necesara pregatirea specializata in prealabil?
March 23rd, 2010 at 4:35 am Elena Bissinger 13 @Oana:
E de ajuns talentul, dar o pregatire te propulseaza printre artistii care sunt recunoscuti. Daca nu ai pregatire, ramai un artist uitat de timp, pe cand celorlalti li se deschid portile mai usor; daca ai, esti primit printre profesionisti si catalogat cu timpul ceea ce inradacineza si incununeaza numele tau si operele tale, facandu-le mai valoroase.
March 23rd, 2010 at 4:43 am Mica 14 Doamna Bissinger, cat din pictura pe care o “produceti” este o forma de exprimare si cat este un mijloc de existenta?
March 23rd, 2010 at 9:46 am Elena Bissinger 15 @Mica:
Creez pentru ca asa simt, atata timp cat nu mi se cere sa fac ceva asemanator, identic, fotografic; chiar si atunci creez lucrarea ca si cum ar fi o continuitate, un triptic sau ca si cum as reveni pentru ca mai am ceva de spus despre acel subiect, despre acea conceptie. Este exact ca un ciclu, repetabil, dar de fiecare data aftfel interpretat si aici depinde in mare masura de starea ta de spirit din ziua respectiva. Nici nu vreau ca lucrarile mele sa stea in atelier, in scurt timp mi s-ar aduna acolo cu sutele; cum as mai putea sa creez altele daca nu le-as vinde? Mai ales ca materialele necesare sunt tot mai scumpe. Si astfel, se compenseaza una cu cealalta.
March 23rd, 2010 at 9:53 am Mica 16 March 23rd, 2010 at 10:24 am Elena Bissinger 17 @Mica:
Multumesc mult pentru aceasta aducere aminte.
March 23rd, 2010 at 10:33 am ion untaru 18 Am admirat multe din tablourile Dvs m-am regăsit într-un fel în “Simfonie în roşu şi albastru” fără să pot explica de ce. Pictura nu fotografiază natura, mai degrabă radiografiază o stare de spirit, aptă să fie recepţionată şi de privitor. Aveţi copaci mai depărtaţi la rădăcină şi mai apropiaţi spre vârf, aveţi copaci cu tulpini care se subţiază spre vârf, deşi în realitate este invers, un şuvoi de apă care curge printre copaci într-o pădurice fără să aibă un vad al ei cum m-aş fi aşteptat. Nu vă cer să vă explicaţi tablourile, ele trebuie să vorbească singure. Dar să şi coopteze interesul spectatorului. Repetarea obsesivă şi aproape uniformă a unor elemente (florale de ex) nu oboseşte ochiul? Sigur aţi învăţat nişte artificii profesionale care uneori se văd, alteori mai puţin. Vreţi să ne dezvăluiţi câteva din acestea?
Vă doresc noi şi noi galerii, pline de succes.
March 23rd, 2010 at 11:58 am Elena Bissinger 19 @ion untaru:
Un multumesc! e putin spus, tot respectul pentru cei ce iubesc artele. Ceea ce astern eu pe panza este rodul spontan a ceea ce simt si atunci nu mai conteaza daca un peisaj a deviat sau nu de la stilul clasic. Tocmai pentru a surprinde acea clipa de traire pe care as vrea sa o pastrez vesnic, ma las antrenata de sentimente, iar rezultatul este cel pe care il vedeti.
Spectatorul incearca sa intercepteze mesajul artistic si, binenteles, fiecare il interpreteaza in felul sau. Consider ca “repetarea obsesiva” a unor elemente se datoreaza tocmai nesfarsitei stari de admiratie si setei de cunoastere, ceva de genul expresiei: “Nu ma mai satur de tine!”
Se pot invata unele “artificii profesionale” in urma catorva sute de exercitii; ar trebui sa postez o inregistrare cu modul de realizare a unei lucrari executate “in cutit”, poate atunci s-ar vedea ca totul e foarte simplu, dar asta ar fi un alt subiect care poate fi luat in considerare alta data.
March 23rd, 2010 at 1:13 pm Ioana 20 Ati spus in interviu ca pentru o perioada ati lucrat in alt domeniu. Ce moment v-a facut sa va intoarceti la pictura definitiv?
March 23rd, 2010 at 5:10 pm Elena Bissinger 21 @Ioana:
Dupa cum am spus, zece ani am lucrat intr-o fabrica de mobila, iar in ultimul an am lucrat in cadrul sectiei de sculptura. Acolo am avut posibilitatea sa-mi exercit talentul artistic. Dupa ce s-a desfiintat acea sectie si am fost transferata intr-alta care nu avea nimic de-a face cu arta, am simtit acut nevoia de a ma exprima prin lucrari artistice si am luat decizia de a parasi acea fabrica in anul 1992. Consider ca acesta a fost momentul determinant in alegerea carierei ulterioare. Desi pana la a ma dedica exclusiv picturii, am mai “bajbait” cativa ani incercand diverse locuri de munca, dar nu mi-am gasit linistea decat dupa ce am lasat toate astea in urma. Intre timp am terminat scoala de arte “Francisc Hubic”, apoi Facultatea de arte vizuale din Oradea.
March 23rd, 2010 at 5:13 pm Cristiana 22 Ce moment din cariera dumneavoastra v-a adus cea mai mare satisfactie?
March 23rd, 2010 at 5:49 pm Elena Bissinger 23 @Cristiana:
Cea mai mare satisfactie materiala a fost si una haiosa pe deasupra:
Prin anii 2002-2004 aveam un dealer (manager) care imi licita lucrarile pe eBay. In 2003, pe 1 aprilie, cineva rau intentionat a supralicitat in gluma (eram un grup de sapte artisti plastici in acea galerie) doar ca sa ne amageasca, astfel, s-a ajuns la valori fabuloase, de circa 4000$, iar noi nu vandusem pana atunci cu sume mai mari de 500$. Aceasta gluma proasta nu a avut alt rezultat decat acela ca ne-a crescut notorietatea si astfel, nu peste mult timp, au aparut adevaratii cumparatori care ne-au cumparat tablourile cu 800$ – 1200$.
Cea mai mare satisfactie sentimentala am avut-o in anul 2001, cand am reusit sa ies in evidenta cu mica mea trupa de artisti de care m-am ocupat timp de un an de zile si cu care am facut o expozitie la Cercul Militar Beius, cu ocazia Zilei copilului.
March 23rd, 2010 at 6:03 pm Eva Marinescu 24 Ati vorbit in interviu despre sora dv.
Ne puteti spune cum se numeste si unde putem vedea picturi de-ale domniei sale?
Va multumesc.
March 23rd, 2010 at 7:57 pm Elena Bissinger 25 @Eva Marinescu:
Numele ei este Mariana Oros (a treia nascuta, eu fiind cea mai mare) si are picturi pe aceleasi site-uri pe care le am si eu postate.
O sa vedeti un abstractionist liric, cu tuse curate.
March 23rd, 2010 at 8:03 pm Denisa Sandoiu 26 Doamnă Bissinger,
Ce se “naşte” mai întâi: pictura sau titlul?
March 23rd, 2010 at 8:40 pm Elena Bissinger 27 @Denisa Sandoiu:
Nu stiu cum se petrece la altii, dar la mine mai intai este pictura, iar acea pictura imi “spune” pe urma ce titlu sa-i dau, iar titlurile pe care le aleg sunt mai mult expresii. Cineva imi scria la comentariile de pe fineartamerica.com un fel de poezioara formata din titlurile mele: Intr-o primavara / la granita dintre vise / cosita de luna / supusa soarelui / cu plete celeste / bujor d’albastru / visa cu ochi de stea / tango regal / without words! Frumos, nu?
March 23rd, 2010 at 8:43 pm Mica 28 Doamna Bissinger, va multumesc pentru raspuns. Eu am inteles asa: arta e arta, dar trebuie sa asigure si existenta daca nu e facuta doar ca hobby.
In interviu povestiti ca o sora de-a dumneavoasta, precum si fiul cel mare sunt inclinati spre pictura, desen. V-ati gandit la organizarea unei expozitii de familie?
Daca “da”: unde? cand? si cu ce beneficii?
March 23rd, 2010 at 9:34 pm Elena Bissinger 29 @Mica:
Cu sora mea am avut o expozitie de grup si participam impreuna la multe expozitii si evenimente artistice. Ne-am gandit si la un “trio-family”. Antoniu, fiul cel mare (am doi baieti), este foarte talentat si chiar va invit sa vedeti ce lucreaza: BissingerAntoniu Gallery. Deocamdata nu are suficient de multe lucrari pentru o expozitie.
Inca nu suntem pregatiti pentru o expozitie prea curand, dar in viitor, daca reusim, va asteptam cu drag.
March 23rd, 2010 at 10:31 pm Mica 30 Cum simti ca esti pregatit pentru o expozitie?
March 23rd, 2010 at 10:36 pm Elena Bissinger 31 @Mica:
Pentru o expozitie este nevoie de mai multa munca decat sa asterni pe panza impresiile. Iti propui din timp acest lucru, poate fi o expozitie tematica, poate necesita inramarea unora dintre tablouri si, nu in ultimul rand, ai nevoie de brosuri, invitatii, trebuie sa anunti mass-media si, foarte important, le scoti de la vanzare. Este o adevarata agitatie ca totul sa iasa bine.
March 23rd, 2010 at 10:43 pm Mihaela 32 Doamna Bissinger, care este originea numelui dvs.? Mi-a atras atentia, sunt curioasa!
March 24th, 2010 at 12:12 am Elena Bissinger 33 @Mihaela:
“Bissinger” este un nume de origine germana, este numele preluat dupa casatorie. Sotul meu este svab din Santana (jud. Arad) si inseamna “caine rau”! – adica cel care musca. Apropo de nume si descendenta, cineva din familia Bissinger care s-a stabilit in Germania a vrut sa gaseasca radacinile acestei familii si dupa cate am inteles a descoperit ca facea parte dintr-o familie burgheza care avea ca sigla capul de caine, si se numeau VON BISSINGER; din pacate acea persona nu mai este, ar trebui sa merg eu pe urmele lui si sa decopar mai multe. Numele de fata, Oros, este maghiar si se traduce “rus”! Tata, etnic maghiar, a avut 7 frati, dintre care mai traieste doar o singura matusa de-a mea. Mama e o romanca get-beget si are un suflet deosebit de cald; s-a nascut in Valea de Jos, Bihor. Daca-i intrebi pe cei din sat a cui sunt eu, se raspunde cam asa: esti Lenuta-Lucretii-Florichii a Haiutiului din damb, astfel pomenesc pana la a 4 spita!
March 24th, 2010 at 12:13 am Stefan 34 Care stil vi se potriveste cel mai mult?
March 24th, 2010 at 12:52 am Elena Bissinger 35 @Stefan:
As spune ca cel mai mult mi se potriveste acesta pe care-l abordez acum, adica impresionismul. Dar stai sa vezi mai incolo ce stil(uri) voi aborda, poate merg pe suprarealism sau il voi alege pe cel minimalist, caci sunt tentata.
March 24th, 2010 at 1:03 am Giovanni 36 “Consider ca puritatea culorilor porneste dintr-un sufletul cald si dintr-o inocenta necompromisa.” (E.B.) Tablourile dumneavoastra exprima un simt foarte intens al culorilor si al coloritului. Deja Dan v-a adresat o intrebare despre pictura de icoane si am citit cu mare atentie raspunsul dumneavoastra. Daca imi dati voie, mi-as permite sa insist – evident, numai ca un fel de “pariu” usor de castigat din partea mea, dat fiind talentul artistic al dumneavoastra! – pe acest subiect. (Spun “pariu” pentru ca sunt constient ca unui artist nu-i poti spune ce fel de pictura ti-ar face placere sa creeze). Bineinteles, ma refer aici nu la icoanele clasice, nici (de loc!) la cele moderne pe sticla, prea des oribil kitsch. Ma refer chiar la cele care apartin traditiei dumneavoastra, anume la icoanele pe sticla taranesti. Ardelene ele, ardeleanca dumneavoastra. Foarte colorate ele, cu un tare sens al culorilor dumneavoastra. Spontane ele, spontana dumneavoastra. Icoanele pe sticla nu au un “canon”, adevaratul lor “canon” fiind tocmai expresia vie a sufletului unui “taran” (astazi as zice: “a unui om care are o viata de zi cu zi, ca noi toti”) care iubeste viata, deci il iubeste pe Dumnezeu. Intr-o clipa de vivacitate si liniste, de bucurie si de dorinta, chiar va invit sa pictati o icoana pe sticla taraneasca (puteti sa vedeti cateva realizari mai recente si cu adevarata personalitate artistica, chiar daca nu detasate de traditie, pe site-ul Muzeului din Sibiel, unde va invit sa veniti in vizita: http://www.sibiel.net/Pittori_RO.html ).
Icoana pe sticla: spatiu liber al creativitatii, unde lumea oamenilor si lumea Dumnezeului sunt aceeasi lume. Felicitari, success si un mare viitor si pentru baiatul dumneavoastra Antoniu, foarte talentat.
March 24th, 2010 at 1:13 am Elena Bissinger 37 @Giovanni:
Stimate Giovanni, povestiti cu atata aplomb despre aceste minunate icoane care fac parte din mestesugul popular, incat as fi tentata sa fac si eu, dar tot vin cu o remarca, sunt sigura ca nu mi-ar iesi la fel de frumoase ca cele de acolo, deoarece studiind si facand icoane in stilul clasic, mi-am iesit din mana, nu mai am acel stil naiv, acel stil popular. Cum spunea, nu mai stiu exact care din marii artisti, sa ma corectati daca gresesc, cred totusi ca Picasso: “Ce n-as da sa mai fiu iar copil si sa pictez ca pe vremea aceea.” Multumesc pentru invitatie, o sa tin cont de ea si cu siguranta, daca ajung prin preajma o sa vizitez Muzeul din Sibiel.
March 24th, 2010 at 1:23 am Florin 38 Anumiti artisti faimosi tineau mereu pe masa de lucru un mic suvenir iesit din comun, cum ar fi: un mar putrezit, un craniu etc. Dumneavoastra aveti un talisman sau ceva care va inspira in timpul lucrului?
March 24th, 2010 at 1:23 am Elena Bissinger 39 @Florin:
O sa razi, dar si eu am ceva de care nu ma despart: este o cana din pamant smaltuita, verde, ciobita si veche de peste 100 de ani in care imi tin cateva pensule; am “salvat-o” dintr-o casa ce urma sa fie demolata. Acea ulcica are povestea ei, a fost candva mestesugita sa serveasca drept cana de baut apa, sau lapte, ori poate vin… Ea saraca si-a implinit menirea, dar urma sa piara sub un munte de moloz (de pamantul din care s-a nascut), dar i-am gasit eu o alta intrebuintare, aceea de suport pentru pensule, si astfel am salvat-o.
March 24th, 2010 at 1:33 am Dan 40 Intervin (discret) in dialogul artist-iubitori de arta, care devine tot mai interesant, pentru ca ati amintit mai sus de Mariana, sora Elenei si de Antoniu, fiul sau cel mare. Cum o imagine “spune” mai mult decat o mie de laude, am sa va arat cate doua lucrari realizate de fiecare dintre cei doi. Mie imi plac foarte mult, mi se par a fi cele mai reusite, cel putin din cele pe care le-am gasit intr-un rastimp atat de scurt:
Trandafiri de lună plină ©2009 ~ Mariana Oros
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria Art-Zone.ro)
Sunetul viorii albastre ©2009 ~ Mariana Oros
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria Art-Zone.ro)
Indianul ©2010 ~ Antoniu Bissinger
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria BissingerAntonio.piczo.com)
Old Woman Thinking ©2009 ~ Antoniu Bissinger
(Clic pe foto pentru a vedea imaginea din Galeria BissingerAntonio.piczo.com)
March 24th, 2010 at 1:38 am geana 41 Am citit CV-ul dv. si am observat ca sunteti foarte legata de locurile in care ati copilarit.
Daca ar fi sa alegeti o alta tara in care sa traiti si sa creati, care ar fi aceasta?
March 24th, 2010 at 1:58 am Elena Bissinger 42 @geana:
Acum zece ani as fi raspuns “Germania” fara nicio ezitare (aveam actele pregatite pentru a ne stabili acolo – jumatate dintre rudele sotului meu locuiesc in Germania – voiam sa fim si noi mai “occidentali”); noroc ca ne-au respins dosarele…
Daca as alege cu sufletul, poate as dori sa stau o perioada in Italia, tara de origine a marilor renascentisti. Dupa o perioada, sunt sigura ca as simti nevoia acuta de a ma intoarce ACASA.
March 24th, 2010 at 2:03 am Solomon 43 Demnă de toată lauda iniţiativa de a aduce la “ziar” o asemenea temă şi un artist deosebit.
Felicitări doamnei Bissinger pentru tot ce a realizat (din care am avut plăcerea să văd numai o foarte mică parte) şi urări de sănătate şi mult succes!
Înclinaţia spre frumuseţea naturii, în general, şi a florilor în special, care are darul de a descreţi frunţile, de a bucura inimile şi de a îndemna la meditaţie, este lăudabilă fiindcă firea omului este dornică de frumos.
Tema florilor a fost tratată de mulţi poeţi. Voi reda fragmente din câteva din poeziile lui Al. Macedonski închinate florilor:
1. Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
……………………………
(Din “Valţul rozelor”)
2. Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh; ningeţi albe flori de măr.
……………………………
(Din “Primăvara”)
3. Mixandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roşul ei mănunchi,
Iar viţa se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.
……………………………
(Din “Între frunze”)
4. In crini e beţia cea rară:
Sunt albi, delicaţi,subţiratici.
Potirele lor au fanatici-
Argint din a soarelui pară.
……………………………
(Din “Rondelul Crinilor”)
March 24th, 2010 at 2:56 pm Elena Bissinger 44 @Solomon:
Doamne! Sunt atat de fericita ca v-am cunoscut si ca am avut ocazia sa discutam, eu sunt cea care va multumeste pentru atentia acordata. Multumesc tuturor ca sunteti aici si ca ma ajutati sa-mi aduc aminte de mine. Multumesc si lui Dan pentru tot sprijinul acordat. Dedic toate florile mele pentru voi, dragi iubitori de frumos!
March 24th, 2010 at 3:13 pm Călin 45 Este un anumit moment al zilei sau al vietii în care vă vine inspiratia?
Lucrati cu frenezie sau asezat, ardeleneste?
March 24th, 2010 at 5:33 pm Elena Bissinger 46 @Călin:
Multumesc mult pentru intrebari. Inspiratia nu vine ca si dorul de un pahar cu vin, inspiratia vine sau nu vine! Nu in fiecare zi e sarbatoare. Spunea odata cineva, un mare artist care mi-a facut onoarea sa ma prezinte intr-o expozitie organizata la Stei in Casa de cultura “Miron Pompiliu”: Sa nu lasi nicio zi sa treaca fara sa fi facut ceva. Multi dintre noi ne irosim timpul, dar cei ce stiu ca timpul e pretios nu lasa nimic pe maine din ceea ce pot face azi. Binenteles ca nu pictez in fiecare zi, dar ma ocup doar de lucruri frumoase, relaxante, asa ardeleneste cum ma pricep eu mai bine. La fel iau lucrurile si atunci cand pictez.
March 24th, 2010 at 9:38 pm Mica 47 DÂMB, dâmburi, s.n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.
Sursa: DEX ‘98
March 24th, 2010 at 9:43 pm Dan 48 Marian O precizare mai mult decat necesara pentru ne-vorbitorii de…ardeleneasca! March 24th, 2010 at 10:42 pm 49 Care a fost cel mai iesit din comun subiect al picturilor dvs.?
March 24th, 2010 at 11:12 pm Elena Bissinger 50 @Marian:
M-ai facut sa rad in hohote, amintindu-mi ca odata l-am rugat pe sotul meu sa-mi pozeze nud, dar nu a avut rabdarea necesara; a stat linistit doar vreo 20-30 de minute, apoi s-a plictisit, iar lucrarea a ramas neterminata. Bineinteles ca toti cunoscutii nostri carora le-am aratat pictura au inceput sa rada. Scuzati-ma, nu pot sa v-o arat, dar am sa va povestesc despre ce este vorba in acea compozitie: in pozitia culcat pe spate, cu una dintre maini tinuta sub cap si cu o carte deschisa pe piept. Partea comica este felul in care isi tinea picioarele, parca ar fi fost o broasca. Daca acel tablou a starnit rasul tuturor celor care l-au vazut, e clar ca a transmis ceva.
March 24th, 2010 at 11:23 pm Br.in.dusa 51 Buna seara.
1. de ce nu pictati portrete?
2. cum trebuie sa procedeze cineva care doreste sa cumpere una dintre panzele care apar ca fiind disponibile pe site-urile de mai sus?
Va multumesc.
March 25th, 2010 at 12:13 am Elena Bissinger 52 @Br.in.dusa:
Buna seara si tie.
1. O sa pictez si portrete, dar acum este momentul florilor. Am stat si m-am gandit daca sa va povestec sau nu, o “istorie” legata de portrete. Sa tot fie cam trei sau patru ani de cand s-a intamplat ceea ce urmeaza: Eram cu sora mea, Mariana, la o cafea intr-o cofetarie din centrul orasului. S-a asezat langa masa noastra un simpatic batranel rom,care avea o figura tare expresiva, cu parul complet alb, palaria specifica si nelipsita pipa. Mi-a venit o pofta nebuna de-al fotografia, pentru ca ulterior sa-i fac portretul. I-am impartasit surorii mele ideea si ea s-a dus sa-i ceara permisiunea; batranelul s-a lasat cu greu induplecat, pana la urma a acceptat sa fie fotografiat. Dupa doar cateva luni, batranul din povestea noastra si-a dat obstescul sfarsit. Cei din familie au aflat ca noi l-am fotografiat nu demult si ne-au cerut cateva imagini, pentru ca se pare ca nu aveau nicio poza cu el pe acasa. Nu mult timp dupa aceea, tot acolo am intalnit un grup de tineri romi, iar mezina familiei era frumusica foc si isi purta tinuta (fustele!) cu naturaletea si demnitatea unei adevarate printese. Sora mea a fotografiat-o fara sa-si mai ceara voie, iar tatal (sau unchiul) ei au rugat-o sa-i pozeze si pe ei. Nu stiu daca mai avem si acele poze, dar pe acelea cu batranelul le am cu siguranta. Nu s-a implinit bine o jumatate de an si a murit si tanarul. Chiar mi-a parut rau ca s-a intamplat o asa coincidenta. Ei bine, dupa toate astea romii s-au cam speriat si ne-au cerut sa nu le mai facem poze, caci au murit – in decurs de un an – si batranul si fiul sau din aceasta cauza.Mai tarziu am auzit ca ei tocmai de aceea nu-si prea fac poze ori portrete, ca sa nu le fure aparatul sufletele. Interesant, nu?
2. Cat despre achizitionarea unui tablou, este de ajuns sa intri pe imaginea respectiva a picturii alese si urmaresti pasii de pe site-ul respectiv pentru a-l comanda. Eu am sa trimit prin e-mail informatiile cerute si modalitatea de plata. In Romania este mai usor, se plateste la posta la ridicarea coletului postal; pentru cei din strainatate folosim, de obicei, ca modalitae de plata fie Western Union, fie transferul bancar. Pictura ajunge in stare buna, nedeteriorata, deteriorarii ma ingrijesc personal de ambalarea ei. Au ajuns ele chiar si in SUA fara probleme, nu am avut niciodata vreo reclamatie.
Multumesc pentru interesul acordat si va astept cu drag.
March 25th, 2010 at 10:27 pm costin 53 Aveti anumite preferinte muzicale atunci cand pictati? Exista muzica datatoare de forta creatoare?
March 26th, 2010 at 12:02 am Elena Bissinger 54 @costin:
Ascult cu drag muzica romaneasca, dar la fel ascult si muzica clasica, iar muzica anilor 60-70 imi amenteste de copilarie si de aceea o re-ascult cu placere. Imi creaza o stare de liniste interioara si intregeste inspiratia. Un alt exemplu: nu ascult niciodata muzica “house” atunci cand pictez, pentru ca imi produce o stare de neliniste si de agitatie; de multe ori, atunci cand sunt prea concentrata nici nu aud ce se intampla in jurul meu. Mi s-a intamplat sa am televizorul deschis in timp ce pictam, s-a terminat emisiunea muzicala si a inceput un meci de fotbal, mi-am dat seama de aceasta schimbare abia atunci cand am terminat pictura. Deci merge si daca e meci de fotbal.
March 26th, 2010 at 12:03 am Mihai 55 Proiecte pentru viitorul apropiat?
March 26th, 2010 at 12:05 am Elena Bissinger 56 @Mihai:
Sunt adepta zicalei “Nu te intinde mai mult decat iti este plapuma.” Proiecte ar fi ele, multe, dar sunt mai greu de realizat. Binenteles, o expozitie personala cu vernisaj in tara si pe urma in Germania, mai merge. As dori sa merg la toate activitatile artistice la care sunt invitata. Bunaoara duminica 28 martie sunt invitata in Timisoara sa fac parte din juriu, la un concurs al tinerelor talente, organizat de AEGEE Timisoara, Asociatia Tinerilor Europeni. Urmeaza o serie de expozitii de grup in Italia “kromatikamente parlando”, Las Vegas si Chicago cu colegii de la http://www.worldartfoundation.org si din intreaga lume, vor participa in jur de 50 de tari, am si trimis o lucrare intitulata “De verde”, iar in Las Vegas va fi un Photo Slideshow pe un panou mare unde vor fi derulate imagini (fiecare artist reprezentand tara lui) si 10 lucrari propuse. Pacat ca nu pot fi prezenta si personal acolo din lipsa banilor. Evenimentul este programat sa se desfasoare luna viitoare. Ar mai fi ele multe tabere, “Toamna oradeana” unde iesim cu lucrarile in strada toti artistii din judet.
March 26th, 2010 at 12:13 am nusa 57 Mai o intrebare: cum simtiti? cand pictati?
March 26th, 2010 at 1:36 am Elena Bissinger 58 @nusa:
Poate ma repet, dar este un lucru minunat sa te poti detasa de cele inconjuratoare si sa te lasi dusa de valul inspiratiei. Este nemaipomenit si va propun un exercitiu, chiar daca nu sunteti pictor, incercati sa pictati orice, cu sau fara vreo logica, doar sa asterneti pe panza (sau pe orice alt suport) culori… veti avea placuta surpriza sa descoperiti o infinitate de modalitati de exprimare. Este o adevarata terapie prin culoare…
March 26th, 2010 at 1:43 am Oana 59 Ce sfat dati unui tanar (pictor) talentat care doreste sa se afirme?
March 26th, 2010 at 2:13 am Elena Bissinger 60 @Oana:
Acel tanar trebuie mai intai sa dovedeasca multa vointa. Exista talente care “mor” deoarece nu au curajul sa mearga mai departe, indiferent daca este vorba doar de un hobby nevinovat sau de profesionism. Si in artele plastice, la fel ca in oricare alt domeniu artistic, trebuie sa fii foarte ambitios. Exista multe obstacole, dar daca ai taria sa le depasesti, cu siguranta vei reusi.
March 26th, 2010 at 2:19 am Alexandru 61 De care alt domeniu (artistic sau nu neaparat) va simtiti atrasa in afara de pictura?
March 26th, 2010 at 2:22 am Elena Bissinger 62 @Alexandru:
Imi place foarte mult sa calatoresc. Am profitat de fiecare ocazie pe care mi-a oferit-o viata pentru a calatori si a cunoaste noi locuri, noi culturi, noi oameni. Sunt realmente fascinata de frumusetea naturala cu care a fost inzestrata Romania, si mare pacat ca nu pretuim acest dar. Va dau un exemplu foarte recent: cu ani in urma, copil fiind, am fost intr-o excursie in statiunea Moneasa din judetul Arad. Pe vremea aceea mi se parea ca arata ca un taram din povesti, dar acum (am vizitat-o din nou nu cu multa vreme in urma) e aproape un dezastru. Exista si acolo specii rare de nuferi, asa ca la Baile Felix, dar natura e realmente sufocata de atata mizerie… Ma doare sufletul cand stiu cum era si ce s-a ales de acel loc de vis.
March 26th, 2010 at 2:23 am Alex 63 Dna Bissinger, anotimpurile influenteaza stilul dvs ?
March 26th, 2010 at 2:24 am Elena Bissinger 64 @Alex:
Anotimpurile nu-mi influenteaaza stilul, ci doar starea de spirit: melancolica toamna, resemnata iarna, in renastere primavara si in fiecare vara simt cum ating apogeul acestui ciclu anual…
March 26th, 2010 at 2:33 am dani 65 Am vazut “Dona toamnei” si “Dona primaverii”; exista deja sau urmeaza sa capete viata alte doua Done, una a verii si alta a iernii?
March 26th, 2010 at 3:06 am Elena Bissinger 66 @dani:
Consider ca am cel putin o “datorie” morala fata de cele doua Done deja pictate sa nu le las fara de surate…
Dupa care, la fel ca oricare alt proiect, si acesta isi va continua existenta; ma gandesc sa pictez “Done” ale tuturor natiunilor.
March 26th, 2010 at 3:13 am bogdan 67 Despre Antoniu am aflat, dar nu ati spus nimic despre celalalt fiu al dvs.? Este, de asemenea, atras de domeniul artistic?
March 26th, 2010 at 4:40 pm Elena Bissinger 68 @bogdan:
Adrian se numeste celalalt fiu, cu siguranta ca are si el inclinatii artistice, am vazut unele lucrari de-ale lui din scoala, erau chiar reusite (si idee si executie) dar, din pacate, nu este atras de arta, in schimb prefera sa “mute muntii din loc”…
L-a mostenit mai degraba cu tatal sau, este un “obermeister” in devenire, adica un fel de om bun la toate.
March 26th, 2010 at 4:43 pm Tatiana 69 Draga Elena,
raspunsul tau prin invitatia de a vedea acest interviu este cel mai frumos “multumesc”. Iubesc frumosul, il admir de cand ma stiu, iar pentru cei care il creeaza pot ajunge pana la starea de veneratie. Eu cred ca prin fiecare pictura, indiferent de mesajul acesteia, indiferent de titlu sau tema, este imortalizata o frantura din fiinta fiecarui artist cu tot ceea ce a gandit in clipele creatiei, cu tot ceea ce a simtit, a trait in universul lui. De aceea, ori de cate ori privesc o pictura, in mintea mea alearga multe ganduri: a fost trist sau vesel, s-a simtit singur sau implinit, a avut necazuri sau bucurii…
Pentru mine, acest interviu este cel mai bun raspuns la intrebarile pe care mi le-am pus si imi lamureste ceea ce poate eu nu as fi avut indrazneala sa intreb vreodata. Sunt fericita ca am “citit” cu tot sufletul si am simtit ca acum este “perioada florilor”, ca acum le poti reda frumusetea cel mai bine. Sunt convinsa ca urmatoarea etapa va fi tot atat de original si inconfundabil redata ca cea de acum. As mai dori sa stii ca daca vreodata te gandesti sa organizezi o expozitie si aici, as fi fericita sa pot veni.
Multumesc din suflet!
March 26th, 2010 at 9:36 pm Elena Bissinger 70 @Tatiana:
Draga Tatiana, ma bucur din suflet ca am avut ocazia sa-ti arat un crampei din viata mea si stiu ca o parte din ea este acolo, la tine. Iti doresc sa te bucuri de ele si sa va aduca lumina si dragoste in camin.
Cu stima, Elena
March 26th, 2010 at 9:43 pm Mica 71 Duminica, dupa ce trecem la ora de vara , sarbatorim Floriile,
ocazie cu care “mamei florilor”, precum si tuturor celor care-si serbeaza onomastica,
le ofer un buchet de “Floricile Bihorului”: La multi ani! March 27th, 2010 at 12:44 am Elena Bissinger 72 @Mica:
Multumesc Mica pentru urarile de-a dreptul incantatoare. Pentru mine, si cred ca nu sunt singura care gandeste asa, toate Femeile sunt niste Flori.
Va doresc tuturor celor cu nume de floare “La multi ani!” cu sanatate, bucurii si impliniri. Fie ca sarbatorile pascale care sunt atat de aproape sa ne lumineze sufletele, sa devenim cu totii mai buni si sa fim fericiti. Cu draga inima, va dedic toate florile din lume:
( Clic pe imagine pentru a “citi” dedicatia Elenei ) March 27th, 2010 at 1:21 pm Dan 73 Se pare ca “obiectivul” Elena Bissinger a rezistat eroic, mai bine de patru zile, la bombardamentul sistematic cu intrebari mai mult sau mai putin comode. Imi incerc si eu norocul cu o ultima rafala de mitraliera (dorinta mea este ca fiecare raspuns sa incapa intr-un singur cuvant; sau nu neaparat):
1. Poetul preferat?
2. Faust sau Dorian Gray?
3. Sprechen Sie Deutsch?
4. Marea Neagra sau Muntele Mic?
5. Cel mai mare cusur al unui om?
6. Simbolul Romaniei?
7. “Mona Lisa” ori “Femme au chapeau”?
8. Permis de conducere auto?
9. Salcam sau palmier?
10. Felul preferat de mancare?
11. Cafeaua: cu zahar ori fara?
12. “Cumintenia Pamantului” sau “Moise”?
13. Die Familie Über Alles?
March 27th, 2010 at 2:53 pm Elena Bissinger 74 1. Mihai Eminescu;
2. Niciunul;
3. Ich spreche wenig Deutsch, aber für mich es ist genug;
4. Si muntele si marea;
5. Nerespectarea promisiunilor;
6. Muntii si manastirile;
7. “Mona Lisa”, Gioconda lui Leonardo da Vinci;
8. Da, din 1997;
9. Salcamul, ca-i mai romanesc;
10. Supa de gutui;
11. Cu zahar;
12. “Moise”;
13. Sicher, die Familie über alles!
March 27th, 2010 at 11:49 pm Dan 75 Dragi comentatori,
“traditionali”, dar si cei care ati descoperit Zia®ul de la 5 doar cu aceasta ocazie, va multumesc pentru mobilizarea exemplara si pentru modul magistral in care ati sustinut si condus interviul din punctul in care l-am lasat eu. Vedeti de ce prefer eu sa va invit sa continuati dialogul prin intermediul sectiunii de comentarii? Uitati-va doar la lungimea si consistenta raspunsurilor invitatei noastre si imaginati-va ca ati fi avut in fata ochilor un interviu cu vreo patruzeci de intrebari si tot atatea raspunsuri, care s-ar fi intins pe circa 5-6 pagini… Ce credeti, in afara de mine si de intervievata, ar mai fi citit cineva un asemenea text? Eu cred ca este mai usor de “digerat” un astfel de stil.
Oricum, incurajat de interesul de care s-a bucurat subiectul, dar si (nu in mai mica masura) personajul, am sa revin cu noutati despre artista ori de cate ori va fi necesar, ori cand se va intampla ceva interesant de semnalat.
Draga Elena,
multumesc inca o data artistului si omului Elena Bissinger pentru prezenta ta aici, in mijlocul nostru, si pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase si pentru lucrarile pline de culoare cu care ne-ai onorat. Ne-ai “pus pe masa” nu numai panzele tale, ci si o mare parte din sufletul tau de foarte talentat artist.
Portile Zia®ului de la 5 iti vor ramane neconditionat deschise si in viitor, pentru a continua aceasta discutie sau oricare alta de interes public. Mult succes si tot binele din lume! Cu deosebita consideratie,
Dan Costinaş
March 28th, 2010 at 5:22 pm Elena Bissinger 76 Draga Dan,
si eu iti multumesc pentru ca mi-ai oferit sansa de a-mi deschide sufletul, prin intermediul acestui interviu pe care eu il consider bine venit.
Dragi cititori,
ori de cate ori veti avea curiozitatea de a ma mai intreba ceva, va rog sa nu ezitati sa o faceti; am sa va raspund cu mare placere. Multumesc inca o data si va iubesc pe toti.
Elena
March 28th, 2010 at 11:08 pm Dan 77 P.S. (la ultimele doua comentarii de mai sus): Chiar daca multumirile mele si apoi ale Elenei seamana cumva cu un fel de ramas bun, asta nu inseamna ca trebuie sa va opriti din comentat; interviul va disparea curand de pe prima pagina, conform algoritmului cronologic dupa care e setat blogul, dar il puteti vizita, citi, comenta oricand, pe pagina a 2-a, apoi a 3-a, a 4-a si asa mai departe…
March 28th, 2010 at 11:08 pm Maya 78 Sensibilitatea si talentul se regasesc in lucrarile dvs. Am vazut si lucrarile surorii dvs. si sunt incantatoare si ale ei. Succes !
April 2nd, 2010 at 10:20 pm Elena Bissinger 79 Multumesc Maya
pentru cuvintele frumoase; sper sa nu va dezamagesc. Urmariti-ne in continuare si veti vedea noutati.
Sarbatori fericite!
April 3rd, 2010 at 8:54 pm Simona 80 Draga Elena
am citit cu mare interes toate raspunsurile tale si mi-a facut o reala placere sa te redescopar. Stiu ca florile tale aduc multa bucurie celui care le priveste, iar pe mine m-au inspirat sa organizez pentru prima data o expozitie de o mai mare anvergura decat am facut-o pana acum, de aceasta data la Baia Mare. Ti-ar face placere sa participi?
April 25th, 2010 at 11:07 pm Elena Bissinger 81 Draga Simona:
Multumesc pentru cuvintele calde, dar si pentru tot ce ai facut pentru mine la prima mini-prezentare de la Covasna. Apreciez si ma simt onorata, de aceea am sa raspund afirmativ la propunerea ta pentru Baia Mare. Ramane sa discutam detalii pe email. Iti doresc tot ce e mai frumos.
Cu stima, Elena.
April 26th, 2010 at 9:37 am draculafrom 82 Semnatura Bissinger
[office word 2010 picture ; dim 360x500x24 BPP; nu necesita rama]
cand florile vorbesc ,
sorbind lumina din gradina raiului,
cautand soarele din oaza de flori de verde la pact cu macul din gradina mea,
[sueta intre surori scaldate in roua de seara],
dona primaverii,
felina galanta in camasa de vara in pas cu soarele,
ascultand povestea lor cor de roze,
sopteste vara,
zambind dupa ploaie zambet cald, ca’ntre vecini:
iubesc soarele!
June 27th, 2010 at 12:51 pm Elena Bissinger 83 Draga prietene,drag :draculafrom
Multumesc ,pentru aducere-aminte! De cand te-asteptam!!! dar te mai astept intr-un loc anume! Vino sa ne vizitezi ,caci cu sudoare-am deschis si drag de pensol,o galerie”MARYELEN”,oaza de liniste si relaxare in TARA BEIUSULUI,pe strada Calea Bihorului nr 16,Impreuna cu sora mea si fiul Antoniu si ai sa te minunezi sper eu de toate cele.
Te imbracisez a ta prietena,Elena
June 29th, 2010 at 9:57 am Scrieti comentariu Nume: (*) Adresa e-Mail (nu va fi afisata): (*) Website/Blog: Comentariu: "); // -->